Opt etaje, doua mii de angajati, majoritatea cadre medicale. Este mica armata dintr-un spital de stat din Brooklyn, New York, care lupta cu epidemia de coronavirus, in cel mai puternic focar din Statele Unite. Desi in mod normal sunt interzise filmarile in spitale pentru a proteja intimitatea bolnavilor, o echipa CNN a primit totusi dreptul de a filma peste tot. Atentie, urmeaza imagini si informatii care va pot afecta emotional.
Prima linie de pe frontul anticoronavirus. Unitatea de primiri urgente a Spitalului Universtar din Brooklyn, parte a Universitatii de Stiinte SUNY Downstate. Pacient dupa pacient dupa alt pacient. Toti, luptand pentru fiecare respiratie. Aceasta dimineata a fost deosebit de grea.
Cynthia Benson, medic: „Ziua asta este deosebit de intensa. Au murit mai multi pacienti... intr-un interval de timp foarte scurt. Noi suntem pregatiti pentru un astfel de deznodamant, dar cand se intampla de atatea ori intr-o singura tura, e destul de greu de suportat.”
Cand echipa CNN a ajuns in unitatea de primiri urgente, ultima victima a coronavirusului este sigilata chiar in zona de preluare a pacientilor, unde medicii au incercat sa-i salveze viata. Echipa CNN a vizitat SUNY Downstate timp de aproape trei ore, vineri. Cat timp au fost acolo, doar la Urgente, sase pacienti au intrat in faza critica, adica au suferit un atac cardiac sau insuficienta respiratorie. Patru dintre ei au murit. Partea devastatoare a unei singure zile.
Cynthia Benson, medic: „Ne-am pregatit pentru astfel de situatii, stiam ce ne asteapta, dar nu la un asemenea nivel. In mod obisnuit poti avea un cod de resuscitare, poate intr-o tura proasta chiar doua. Implica o anumita emotie, te intrebi daca ai facut tot ceea ce puteai face. Cred ca este foarte greu sa te pregatesti pentru acest nivel de boala si de suferinta, de morbiditate si mortalitate in atat de putin timp. Cred ca niciunul dintre noi nu a fost pregatit pentru asa ceva.”
Reporter CNN: Ati mai vazut vreodata aceasta unitate de primiri urgente atat de aglomerata?
Lorenzo Paladino, medic: „Nu ca in aceste zile. (Inca nu ati atins capacitatea maxima, dar sunteti foarte aproape.) Da, suntem foarte aproape. Sunt momente in care aici, la Urgenta, nu ai loc sa te mai misti, de aceea am pus la punct un sistem in care ii tratam aici pe holuri sau in alte saloane, nu mai vin alte cazuri cum ar fi copiii, asa ca am preluat locurile de la pediatrie. Tot aici avem si o clinica unde putem instala alte paturi. Pacientii asteapta acolo, dupa ce ii stabilizam aici, apoi ii ducem la etajele superioare.”
Coridoare intregi pline cu pacienti infectati cu coronavirus. Pacienti in stare grava, care se chinuie sa respire. Aceasta este realitatea luptei cu acest virus. La unii pacienti, virusul le ataca plamanii, ii priveaza de oxigen, sufocandu-i treptat.
Lorenzo Paladino, medic: „In cazurile de COVID-19, pneumonia nu afecteaza doar un plaman, ci mai degraba pe amandoi. Astfel, pacientul nu mai are niciun plaman functional si, dincolo de asta, infectia este generalizata la nivelul plamanilor, cu o reactie inflamatorie masiva, cu efecte grave asupra plamanilor.”
Ajutorul dat acestor pacienti aflati in stare critica, pentru a putea respira, este la fel de simplu cum prevad tratatele medicale, dar tot constituie o necunoscuta, pentru ca acest coronavirus este deosebit de rezistent, creaza confuzie printre medici si ucide pacientii.
Lorenzo Paladino, medic: „In ceea ce priveste capacitatea de a respira, trebuie sa eliberam caile respiratorii atunci cand sunt atat de afectate, din cauza lipsei de oxigen, incat pacientii nu mai pot respira singuri.”
Reporter CNN: Care este rata mortalitatii? Ce se intampla cand ajung dependenti de ventilatoare, care este mortalitatea?
Lorenzo Paladino, medic: „Rata mortalitatii creste exponential. (Cu alte cuvinte, mor si mai multi pacienti.) Intr-adevar. Numarul de morti nu este acelasi de la o tara la alta, exista diversi factori, dar suntem toti de acord ca este un ritm exploziv.”
Lorenzo Paladino este medicul care a facut posibila ajutarea concomitenta a mai multor pacienti, conectati la un singur aparat de ventilatie. Totusi, spera sa nu fie nevoie de aceasta tehnica la spitalul in care lucreaza.
Lorenzo Paladino, medic: „Ceea ce nu ne lasa sa dormim noaptea este exact ceea ce incercam sa facem aici, la SUNY Downstate. Sa le putem oferi alternative pacientilor. Nu doar in privinta ventilarii. Dar si posibilitatea de a avea acces la un dispozitiv pentru tratamentul cu presiune pozitiva continua la izolare, flux continuu de oxigen, realizam tot felul de proceduri prin care sa impiedicam sufocarea, pentru a nu ajunge la atac cardiac.”
Nu doar in unitatea de primiri urgente sunt pacienti care se chinuie sa respire. Codurile sunt anuntate in timp ce incercam sa discutam cu alti medici in alte parti ale spitalului, sunt anunturi aproape fara intrerupere... ca alt pacient are nevoie de resuscitare. Anunturile ii privesc pe pacienti internati care nici nu sunt la urgente.
Reporter CNN: Acesta este al cincilea sau al saselea cod de resuscitare...
Robert Foronji, medic: „Codul 99 (pacient care necesita resuscitare - n.r.) este in mod obisnuit foarte rar, cred ca avem zece coduri 99 in decursul a cel putin 12 ore. (Reporter: Dar noi suntem aici cam de 30-40 de minute, iar acesta este al cincilea sau al saselea cod de resuscitare...) Da, si un astfel de cod necesita cate o echipa care sa conecteze un pacient la un aparat de ventilatie.”
Ceea ce este si mai socant la ceea se intampla in unitatea de primiri urgente a acestui spital, unul din cele trei din New York, care se pregatesc din mers sa trateze doar pacienti cu coronavirus, este ceea ce se petrece afara... este liniste, o zi de inceput de primavara.
Reporter CNN: Nu mai este agitatie, e chiar plictisitor pentru multi oameni, dar noi ne confruntam cu un dezastru.
Robert Gore, medic: „Categoric, este un dezastru. Este dificil de inteles pentru oamenii care nu lucreaza intr-un spital, pentru ca iata, conduci pe New York Avenue sau Nostrand Avenue, sosele in mod normal foarte aglomerate, iar acum parca auzi greierii... dar aici la urgente este o asemenea intensitate, cum intalnesti doar in zonele de catastrofa naturala, cum vezi la televizor in lumea intreaga.”