Campania Stirilor ProTV "Sindromul Italia" vorbeste despre drama romancelor plecate sa ingrijeasca batrani in peninsula si numite de italieni "badante".
Femeile muncesc si traiesc în umbra unor muribunzi, în timp ce acasa copiii lor se maturizeaza rapid, iar parintii li se sting în singuratate.
Din aceasta cauza se simt vinovate, dar nu prea au cui sa se plânga. Pot doar sa se compatimeasca între ele, când reusesc sa se întâlneasca la biserica.
Munca peste hotare, în conditiile ruperii de familie poate avea efecte devastatoare, mai ales acolo unde mamele plecate nici macar nu pot comunica între ele.
Badantele noastre ajung sa aiba grija si de batrâni aflati în localitati de la distante mai mari de marile orase. La 20-30, chiar 50 de kilometri de un centru urbanistic important. Si atunci sunt izolate, le e mai greu sa ia autobuzul sau trenul pentru a se aduna în singura zi libera din saptamâna.
În comuna Budrio, femeile vin la biserica în cele doua ore libere. Îngrijesc batrâni pe la ferme din sate diferite, iar locasul ortodox din zona e locul unde se aduna zilnic. Proprietara masinii e din Vaslui, cealalta e suceveanca si s-au cunoscut si împrietenit în Italia.
Se simt ca într-o familie si îsi deapana povestile. Una dintre ele are 3 copii în România, la Piatra Neamt, i-a parasit de mici. Adica mezina avea doar 7 luni, nici macar nu o întarcase. Au trecut 8 ani de atunci si mama e tot prin Italia.
Gabriela Bondoc, medic psihiatru: “Separarea de mama la vârste foarte mici provoaca tulburari mari de anxietate, ramâne o durere profunda în sufletul copilului.”
Elena a fost profesoara în România, a predat la o scoala din Vaslui. Nu-i e rusine ca ingrijeste batrâni în Italia, dar sustine ca termenul “badante” e folosit în sens peiorativ.
O situatie tentionata, acasa în familie, cu un sot care i-a parasit, au împins-o sa plece si ea de lânga copii.
Irina, fiica Elenei: “Ne-am dat seama ca situatia e grava. În seara asta a spus ca pleaca, am vazut-o pe bunica si apoi a plecat. Ne-am vazut singure. In prima faza apare dorul si apoi îti dai seama ca trebuie sa te descurci cu tot ce se descurca ea înainte. ”
Elena, îngrijitoare batrâni: “Dorul de copii e cel mai mare, cel mai crunt, în spatele zâmbetului meu e o mare de lacrimi.”
Parintele ortodox vine din Salaj si e stabilit de 6 ani la Budrio. Considera ca slujbele si întâlnirile de la biserica pot tine loc psihoterapiei si spune enoriasilor în fiecare duminica despre socul plecarii mamelor din familiile românesti.
Aceste femei au intrat într-o capcana. Nu si-au dat de la început seama ca îsi vor pierde statutul de mame si sotii, în momentul în care se vor înhama la un asemenea sacrificiu. Au constientizat când era prea târziu, iar acum nu mai pot da înapoi.
Daca se întorc la familie, stiu ca nu mai pot finanta casa si atunci îsi vor pierde si acest nou rol. Nu îsi pot blama nici meseria din Italia, pentru ca fara acest loc de munca, ar fi neputincioase în România. Ramân peste hotare si viseaza ca la un moment dat se vor întoarce.
Cele mai multe dintre ele au astazi copiii mari. Nu mai au pentru ce sa se întoarca în locurile natale pentru ca, foarte des, nu îsi mai gasesc viata pe care au lasat-o. Fie se obisnuiesc cu viata din Italia, fie astazi, conditiile de acasa sunt diferite. Si realizeaza ca daca se întorc, ar reveni la un stil de viata cu care s-au dezobisnuit. De aici si neputinta de a renunta la aceasta meserie, chiar daca presupune atâta sacrificiu.