Stela Popescu s-a reinventat de o mie de ori si avea planuri si vise pentru inca o viata! Asa se intampla, spunea ea, atunci cand incepi sa lupti cu propria soarta din copilarie.
Când înveti sa învingi orice oprelisti, ca sa ramâi alaturi de cei pe care-i iubesti. Si ca sa îti împlinesti menirea - aceea de a fi actor. Artista declara ca, odata ce spectatorii vor înceta sa o mai cheme pe scena, va gasi altceva de facut.
Dar se însela. Daca n-ar fi plecat dintre noi, publicul ar fi ramas vesnic îndragostit de Stela Popescu. Si ar fi aplaudat-o în picioare, la fiecare reprezentatie în care actrita punea si o parte din energia si dragostea ei.
Feminitatea se desavârseste cu un surâs. Inteligenta se citeste în privire, însa de fiecare data când îsi spune rolul actorul trebuie sa împacheteze, din tot ce are mai bun, un dar... pe care publicul sa si-l doreasca din nou, îndata ce a cazut cortina.s“Sa stiti ca nu se rezuma la a fi frumos si a te plimba pe scena... daca nu ajungi sa faci performanta te doare atât de tare, te doare îngrozitor! Iesi de la spectacol, toata lumea se uita la Florin Piersic si pe tine nu te baga nimeni în seama. Pai te doare, pentru ca marfa pe care o vinzi e propria ta fiinta!”
Caracterului puternic al tinerei Stela Popescu s-a format probabil în copilarie, când tatal basarabean i-a fost deportat în Siberia.
“L-au luat, au anuntat-o pe mama, s-a dus cu o bocceluta cu un maieu, o pereche de ciorapi si dus a fost la Vladivostok direct. N-am primit nicio scrisoare, 18 ani de zile!”
Fata s-a refugiat, împreuna cu mama, la Brasov. Stela Popescu îsi punea cu haz, eticheta de baietoi. Mama n-o prea credea în stare sa devina artista, dar a sustinut-o discret. De dragul ei, Stela a facut un an de facultate de limba rusa. A renuntat fara regrete, tocmai pentru ca instinctul o ducea într-o cu totul alta directie.
“Eu pâna la urma sigur ca am facut teatru! Si i-am zis într-o zi: Vezi, mama, tu n-ai vrut sa ma fac actrita. Vezi ca mi-a iesit. Eeee, oi avut noroc ca ti-i iesit!”
N-a fost noroc sau nu doar noroc! Colegii si spectatorii au placut-o de la bun început I s-a parut totusi normal sa-si dubleze talentul cu studii, asa ca a facut si Institutul de Teatru si Film. La final, avea la Teatrul din Brasov ziua si piesa pe scena. A fost doar un pas pâna la scena spre care se ridicau milioane de priviri deodata: ecranul de cinema.
În paralel, televiziunea romana descoperea o resursa uriasa de divertisment facut cu naturalete. A fost mai întâi chimia uluitoare dintre Stela Popescu si Stefan Banica, apoi s-a format cuplul Stela-Arsinel.
“Am facut un alt fel de comedie. Am facut cuplete, travesti-uri, Arsinel canta deci am facut cuplete muzicale. Adica deja cuplul avea alt caracter, de oameni mai copti. Dar tot comici, stii?”
De fapt, Stela Popescu a trait doua povesti de iubire. Cea mai vizibila era cea pentru teatru. Însa si cea omeneasca a fost un model de potrivire a pasiunii între doi oameni care au avut sansa sa se întâlneasca. Mihai Maximilian, alintat Puiu, umorist si textier de scenarii comice, i-a stat alaturi ca sot aproape 30 de ani.
Când s-au cunoscut, Stela era maritata cu un regizor de radio. Prima întâlnire a fost atât de intensa, încât actrita a hotarât sa divorteze si s-a casatorit cu Puiu.
“Am simtit ca ceva s-a petrecut... ceva! Nu stiu ce e cu dragostea asta, dragostea e ceva foarte interesant! Nu depinde nici de înfatisarea, nici de ochii persoanei respective. Depinde de un fluid care se naste între doi oameni. Ceva, ceva vine din interiorul lui!”
Mihai Maximilian a intuit cel mai bine ce trebuia sa puna în scenariu, ca Stela sa spuna pe scena. Dar într-o zi, Puiu nu s-a mai întors în casa în care locuiau amândoi. S-a prapadit.
“Când a plecat Puiu a plecat 90 la suta din viata mea. M-a întrebat o prietena daca m-am apucat sa beau, crezând ca de suparare o sa ma apuc de baut. Nu mi-a trebuit, pentru ca am aceasta profesie care m-a scos din orice lucru urât din lume. Nimic nu mi-e urât, din cauza ca joc teatru!”
La început de decembrie urma ca Stela si Arsinel sa apara împreuna într-un spectacol peste hotare, în cinstea celor 40 de ani de drum împreuna. E drept actrita lua în calcul si varianta, putin probabila, în care, într-un viitor nedefinit, publicul i-ar fi spus “destul!”
“Când n-o sa ma mai chemati gasesc eu ce sa fac! Am înca o multime de lucruri de facut. N-am timp de câte as putea sa fac. Si as vrea sa fac...”