Intrarea intr-o noua era imperiala este intampinata cu bucurie in Japonia, insa concediul de 10 zile acordat cu aceasta ocazie tuturor angajatilor ii nemultumeste pe majoritatea japonezilor, arata un sondaj de opinie al cotidianului Asahi.
Traditionala "saptamâna de aur" a fost prelungita, iar vacanta va dura anul acesta din 27 aprilie pâna în 6 mai, inclusiv. Sondajul arata ca numai 35% din japonezi sunt satisfacuti de aceasta masura, în timp ce 45% se declara nemultumiti, scrie Agerpres.
AFP citeaza declaratia unui angajat în domeniul financiar, la Tokyo: "Recunosc ca, având 10 zile de vacanta dintr-o data, nu prea stiu cu ce sa-mi umplu timpul. As putea calatori, dar va fi plin si scump peste tot. Probabil ca pâna la urma o sa ramân la parinti".
Parerea sa este si a celor mai multi japonezi, care nu sunt obisnuiti cu concediile lungi. Conform datelor Ministerului Muncii, anul trecut angajatii si-au luat în medie doar noua zile libere din cele 18 la care ar avea dreptul în medie.
Si cei care vor lucra în perioada de vacanta sunt îngrijorati. O astfel de persoana a explicat pe Twitter: "Pentru parintii din sectorul serviciilor (de exemplu din restaurante) e o problema dificila. Centrele de îngrijire, cresele - totul va fi închis".
Nici bancile nu vor avea program de lucru, iar clientii sunt sfatuiti sa retraga suficient numerar, pentru a nu ramâne fara bani daca se golesc bancomatele.
Cele mai multe magazine vor fi totusi deschise, iar operatorii din turism se asteapta la o cerere crescuta. "Pentru majoritatea ofertelor noastre s-au gasit cumparatori înca de anul trecut", a explicat un purtator de cuvânt al Nippon Travel Agency, adaugând ca multi clienti s-au înscris pe liste de asteptare.
În afara de vacanta, japonezii primesc cu seninatate si bunavointa abdicarea împaratului Akihito si începutul noii ere imperiale, care a fost deja denumita oficial Reiwa (frumoasa armonie). Un sondaj al televiziunii publice NHK arata ca marea majoritate exprima sentimente pozitive si respect pentru suveran, 22% din cei care au raspuns sunt indiferenti, dar nu se manifesta aproape deloc ostilitate.
”Karoshi” sau moartea prin exces de munca
Japonia este recunoscuta în toata lumea din cauza muncii în exces şi a numarului foarte ridicat de ore suplimentare pe care le muncesc angajaţii.
În prezent, durata legala de munca este de 40 de ore pe saptamâna, completata de un plafon teoretic de 45 de ore suplimentare pe luna, care dispare însa în neant atunci când exista un acord între angajaţi şi companii. Însa mulţi depaşesc 100 de ore suplimentare pe luna în perioadele cu activitate intensa.
Daca ţarile occidentale pot cu dificultate sa înţeleaga un astfel de devotament faţa de munca, salariaţii din Japonia ”accepta sa munceasca mai mult în contrapartida cu protejarea locului lor de munca”, explica un expert nipon.
Japonia încearca de ani de zile sa încurejeze angajaţii marilor corporaţii sa nu mai lucreze ore suplimentare, dar fara succes. Tocmai de aceea, autoritaţile de la Tokyo iau în calcul inclusiv varianta de a-i plati pe salariaţi sa plece mai devreme de la munca.
Obsesia pentru munca a japonezilor a devenit o preocupare constanţa pentru autoritaţi în ultimii ani, ca urmare a unui numar considerabil de decese şi sinucideri puse pe seama suprasolicitarii la locul de munca sau a depresiei.
Unul dintre aceste cazuri a atras atenţia în 2015, de Craciun, când Matsuri Takahashi, de 24 de ani, s-a sinucis pe 25 decembrie, dupa ce lucrase mai bine de 100 de ore peste program, în acea luna. Moartea ei se adauga celor peste 2.100 de decese cauzate de sinucideri sau de suprasolicitare la locul de munca.
În Japonia, morţile din suprasolicitare la serviciu sunt atât de dese încât pentru ele s-a definit chiar un cuvânt: KAROSHI. Primul asemenea caz a fost raportat în 1969, când un barbat de 29 de ani, casatorit, a murit în departamentul de curierat al celui mai mare ziar naţional.
Cele mai dese cauze pentru Karoshi sunt atacul de cord şi atacul cerebral. Din 1987, Ministerul Muncii a început sa publice statistici legate de Karoshi pentru a atrage atenţia publica asupra acestui fenomen.