Puterea lui Vladimir Putin se bazeaza pe impresia ca e invincibil si implacabil – ca nu poate fi infrant si ca nu se va da in laturi de la nimic pentru a-si atinge tinta.

Primul mit a fost spulberat in Ucraina, unde armata rusa a suferit pierderi grele fara a se fi apropiat macar de obiectivul ei primordial, acela de a distruge independenta Ucrainei. Insa al doilea mit mai supravietuieste inca: ii determina pe unii din Vest sa argumenteze ca SUA ar trebui sa-si foloseasca influenta pentru a forta Kievul sa ia loc la masa negocierilor, intrucat ucrainenii nu vor reusi niciodata sa-si recucereasca toate teritoriile pierdute. Acest argument pesimist se bazeaza pe supozitia ca Putin va continua pur si simplu sa escaladeze criza la nesfarsit, cu mai multe trupe si mai multe arme – chiar si cu arme nucleare, daca va fi necesar.

Insa in ultimele saptamani am vazut probe care arata ca Putin e un actor rational, perfect capabil sa bata in retragere atunci cand e in interesul lui sa o faca. Pe 29 octombrie Putin anunta ca suspenda un acord cu Turcia si ONU care permite exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagra. Putin e nemultumit de multa vreme de aranjament, intrucat constituie un colac de salvare pentru Ucraina, care dupa 1 august a exportat peste 9 milioane de tone de alimente. Drept pretext pentru a iesi din acord el a invocat un atac ucrainean cu drone impotriva flotei ruse din Marea Neagra.

Totusi, Putin a revenit miercuri asupra deciziei: Rusia va respecta pana la urma acordul privind cerealele. Pretextul straveziu al lui Putin a fost ca primise garantii ca Ucraina nu va folosi coridoarele umanitare alimentare pentru a ataca fortele Rusiei – lucru pe care oricum Kievul nu-l facea.

Adevaratul motiv? Se pare ca Rusia a cedat la presiunile Turciei si, in plan mai general, al tarilor in curs de dezvoltare care se bazeaza pe cereale ucrainene pentru a-si hrani populatia. Putin n-a vrut sa riste oprobriul cu care s-ar fi confruntat daca ar fi scufundat nave care transporta hrana pentru unii dintre cei mai saraci oameni de pe planeta.

Putin si-a retractat totodata si amenintarile nucleare. Dupa ce amenintase luni intregi ca Rusia se va folosi de toate armele ei, Putin a negat pe 27 octombrie ca are vreo intentie de a o folosi pe cea nucleara. „Nu vedem nici o nevoie pentru asta”, a declarat Putin. „Nu are nici un rost, nici politic, nici militar.”

N-ar trebui sa-i luam prea in serios cuvintele, din moment ce foarte des una spune si alta face. (Amintiti-va ca a negat repetat ca va invada Ucraina.) Dar e graitor totusi ca el s-a simtit nevoit sa spuna ceva care relaxeaza presiunea asupra Ucrainei si aliatilor ei.

Nu e probabil nici o coincidenta ca presedintele chinez Xi Jinping e tot mai ferm in opozitia sa fata de folosirea armei nucleare de catre Rusia. In cursul unei intalniri de vineri de la Beijing cu cancelarul german Olaf Scholz, Xi a afirmat: „Comunitatea internationala ar trebui […] sa se opuna colectiv utilizarii sau amenintarii cu utilizarea armelor nucleare, sa pledeze pentru ca armele nucleare sa nu fie folosite si razboaiele nucleare sa nu fie luptate, pentru a se impiedica o criza nucleara in Eurasia”. Xi n-a pomenit de Rusia, dar mesajul lui catre Putin a fost limpede: „lasa rachetele nucleare, tovarasu’”.

Motivele pentru care Putin ar fi receptiv la opiniile de la Ankara si Beijing nu sunt vreun secret: nu trebuie decat sa urmarim banii! The New York Times tocmai a publicat niste grafice foarte utile, care arata cum s-a modificat comertul extern al Rusiei de la invazie.

Comertul Rusiei cu SUA si mai toata Europa s-a prabusit, insa cel cu China a crescut cu 64%, cel cu Turcia cu 198%, acestea fiind tari care nu aplica sanctiunile. Comertul cu India – alta tara care incearca sa se mentina neutra intre Rusia si Vest – a crescut cu 310%. Ceea ce inseamna ca aceste tari au parghii puternice de influenta asupra Rusiei. Putin se teme atat de mult sa nu le supere incat e dispus sa-si retracteze blocada din Marea Neagra si amenintarile nucleare.

Pe scurt, Putin nu este vreun Terminator slav care tot continua sa avanseze, indiferent ce se intampla. Ceea ce nu inseamna ca Ucraina poate incheia un acord cu el acum, intrucat e clar ca el n-a renuntat la sperantele sale de a-si atinge prin forta obiectivele – cele minime insemnand anexarea a patru provincii ucrainene. Dar situatia lasa de inteles ca razboiul nu va dura la nesfarsit, iar o intelegere mai acceptabila va putea fi atinsa daca Rusia va suferi noi infrangeri militare.

A-i presa pe ucraineni sa faca concesii nu e numai respingator din punct de vedere moral – ei sunt victimele unei agresiuni neprovocate -, ci e si inutil, deoarece numai Putin poate opri razboiul. Concesiile ucrainene premature n-ar face altceva decat sa-l intarate pe dictatorul rus.

In loc sa preseze Kievul, administratia Biden ar trebui sa faca tot posibilul pentru a convinge New Delhi, Ankara si Beijingul sa-l influenteze pe Putin pentru a-si sista agresiunea neprovocata. Ceea ce ar putea presupune relaxarea presiunii americane asupra Chinei – de exemplu, prin ridicarea taxelor vamale impuse de Donald Trump – drept rasplata pentru ajutorul lui Xi. Trebuie sa asezam obiectivele din politica externa in functie de prioritati si, daca pe termen lung China e pericolul mai mare, Rusia este acum pericolul imediat.

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.

Sursa: