Un soldat rus care a fost 11 luni pe frontul din Ucraina a povestit de ce s-a inrolat, cum erau pedepsiti soldatii care se imbatau sau nu mai voiau sa lupte si cum e viata pentru el acum. El povesteste ca stia ca "totul a inceput deoarece un tip cu Botox se simtea ca un imparat", dar a vrut sa vada cum e la razboi. Acum, spune ca patriotismul dispare la primul obuz care cade si ca a realizat ca razboiul "este gresit".
Povestea lui este prezentata de site-ul Meduza. El a spus ca s-a inrolat voluntar in armata rusa in august 2022 si ca a semnat un contract pentru patru luni. In final a fost pe front 11 luni, aproape de prima linie.
"Nu m-am dus la razboi din vreun motiv ideologic. De mic mi-am dorit sa vad cum e viata de militar, am citit carti despre razboi si am vrut sa vad cum e. Asa puteam sa spun si eu celor care se laudau cu propriile fapte: „Ce-mi spui tu mie? Le-am vazut si eu pe toate.”
Stiam ca acest razboi a inceput pentru ca un tip cu Botox se simtea ca un imparat. 99 la suta dintre oamenii cu care am fost acolo erau voluntari si il numeau pe Putin un nenorocit. Sentimentele patriotice rezista pana cand loveste primul obuz. Cei care au petrecut luni de zile pe front si-au urat unii altora sa scape de acolo si sa nu se mai intoarca niciodata", a povestit rusul.
El a mai spus ca a sperat ca situatia in armata rusa se va imbunatati pe parcurs, dar nu a fost asa. "Nu mai servisem in armata inainte. Ne-am antrenat doua saptamani inainte sa ne trimita pe front. Aveam niste cunostinte teoretice: am citit manuale, am studiat operatiunile de razboi, cum sa trag, cum sa sap transee. Intr-o zi, comandantul m-a intrebat: „Spui ca nu ai fost in armata, dar de unde stii despre explozibili?” Ei bine, poti citi despre asta in carti sau pe internet. Principalele informatii despre arme le-am aflat de la canalul de YouTube al batalionului Azov. Au explicat totul foarte bine si aveau si materiale informative. Nu exista asa ceva pe YouTube rusesc. (...)
El a afirmat ca primul mort pe care l-a vazut era chiar prietenul lui: "Unitatea noastra a fost impartita in jumatate, o parte au plecat la atac. Doi au murit, restul s-au intors raniti. Era dimineata devreme, inca intuneric, iar prietenul meu alerga spre noi peste camp, strigand indicativul unitatii, dar soldatul care era de paza da a intrat in panica si l-a impuscat. A murit din cauza unor rani stupide: una in coapsa si alta in vezica.
Mai era si un tip cu noi care ne intreba tot timpul: „Cum tragi cu un lansator de grenade?” In cele din urma, a tras, explozia i-a smuls bratul si a murit. Un camarad a murit intr-un mod foarte ciudat. A sapat un sant imens, era cat un ring de dans. Desigur, l-au reperat si au inceput sa bombardeze. Am alergat sa-l scoatem afara. Era plin de sange, n-a mai rezistat. (...)"
Soldatul rus a povestit ca atunci cand i-a expirat contractul a intrebat cand va putea pleca, dar a fost ironizat si trimis la lupta. A fost atat de nervos ca a cumparat niste vodca si s-a dus in padure unde a stat doua zile.
El a mai dezvaluit cum erau pedepsiti soldatii care se imbatau, nu respectau ordinele sau erau nepoliticosi cu ofiterii: erau bagati intr-o groapa, batuti si tinuti acolo doua trei zile.
Cand a luat concediu, a decis sa fuga din Rusia si a facut asta cu ajutorul unei organizatii: "Primul motiv a fost tratamentul inuman din partea sefilor. Al doilea motiv a fost ca am fost sub focul de artilerie timp de 11 luni si, desi am ramas in viata, am inteles ca norocul meu s-ar putea termina intr-o zi. Si al treilea motiv a fost ca mi-am dat seama ca razboiul a fost gresit. Acum, desigur, nu as merge din nou la razboi."