Un oficial elveţian, care a lucrat si trait timp de patru ani in Coreea de Nord, a povestit pentru portalul NK News, cum este sa locuiesti in Phenian, in calitate de reprezentant al unei institutii publice.
Thomas Fisler a locuit în Coreea de Nord timp de patru ani, în calitate de director al Agentiei Elvetiene pentru Dezvoltare si Cooperare (SDC). Perioada sa de sedere în statul nord-coreean a fost cu mult mai lunga decât cea obisnuita pentru angajatii straini care locuiesc, în medie, la Phenian, doi ani.
Acest lucru i-a permis sa dobândeasca acces la informatii si realitati la care, în general strainii nu au acces, scrie portalul NK News.
Într-un interviu din luna decembrie, el a vorbit despre discrepantele pe care le-a observat între conditiile cetatenilor de la sat si de la oras, impactul pe care sanctiunile impuse de comunitatea internationala le au asupra situatiei interne, distributia de ajutoare umanitare si dezvoltarile economice.
Din capitala si pâna în zonele rurale, Fisler povesteste ca a observat cum cetatenii se implica „în activitati generatoare de venit”, care au scopul de a le suplimenta ratiile si salariile oficiale. Drept urmare, localnicii îsi permit frigidere moderne în Phenian si pâna la panouri solare în oraselele din provincie si sate.
Cu toate acestea, oficialul elvetian noteaza ca „în zonele rurale sunt necesare ajutoare umanitare semnificative”.
Cum este viata ca strain în Coreea de Nord?
„Un sfert sau o treime din timp am calatorit în scopuri de afaceri; mai putin în perioada de iarna, întrucât este destul de dificil sa calatoresti în zone rurale. Restul timpului implica munca de birou. Totodata, a trebuit sa particip la anumite întrevederi cu alte agentii, sa obtin si furnizez informatii privitoare la situatia umanitara”, a spus Thomas Fisler.
În ceea ce priveste timpul liber, au existat interdictii cu privire la activitatile desfasurate pe timpul sederii acolo?
„Evident, nu prea ai ce face în Phenian – nu e un loc unde poti spune „hai sa mergem la un film”, sau ceva de genul. Dar acum, cu accesul la Internet – disponibil tuturor strainilor - , ai instrumentele prin care sa te poti informa. Calitatea Internetului îti permite sa folosesti WhatsApp sau Skype – si deci sa tii legatura cu prietenii si cu familia. Exista chiar si televiziune prin satelit – am avut acces la peste 100 de canale (...), unele sud-coreene, dar si canale sportive, BBC, CNN International, CNN SUA. Totodata, poti face sport: ciclism, tenis, înot”, a mai spus seful al Agentiei Elvetiene pentru Dezvoltare si Cooperare (SDC).
În ceea ce priveste libertatea de miscare prin oras?
„Teoretic, te poti plimba oriunde prin Phenian. Cu toate acestea, anumite locuri sunt interzise chiar si nord-coreenilor si sunt marcate, în mod evident, printr-o bariera: acelea sunt locuri destinate armatei sau partidului. Daca conduci într-un loc în care nu ai acces, îti vor spune imediat sa te întorci din drum. Dar sunt atât de evidente, ca nu ai încalca acele bariere. În afara de asta, exista un manual pentru personalul diplomatic, în care se precizeaza clar unde ai voie sa conduci fara sa fii însotit de cineva. Asta include excursii la Wonsan, la resortul de ski Masikryong, Nampo. Nu e nicio problema.”
Ce relatii sunt între straini si nord-coreeni?
„Cred ca e o relatie buna. E buna, dar e dificil sa cultivi o relatie apropiata. Conceptiile privind modul de viata sunt foarte diferite. Nu este simplu sa inviti nord-coreeni în casa ta, la cina, Desi este posibil, se vor aduna doua, trei sau patru persoane. Un singur invitat nu se poate.”
În ceea ce priveste situatia din zonele rurale, care ai spune ca e cea mai mare diferenta dintre viata cuiva din Phenian si a cuiva dintr-un orasel din nord-estul tarii?
„Cred ca diferenta este legata de modul în care oamenii îsi câstiga traiul. În zonele rurale, oamenii sunt dependenti de agricultura, în timp ce în Phenian îsi obtin ratiile prin sistemul public de distributii, având mici afaceri prin care fac schimburi, care sa le permita sa obtina venituri aditionale. În zonele rurale, pentru ca oamenii nu calatoresc foarte mult sau foarte departe, au acces limitat la piete, astfel încât nu pot sa cumpere diverse bunuri. Astfel, ei produc cam tot ce le este necesar; cred ca aceasta e marea diferenta.”
Care e situatia stocurilor de alimente în Phenian?
„Senzatia mea este ca în mod sigur exista suficienta mâncare pentru oameni. Nu am vazut oameni care sa para subnutriti. Totodata, gasesc pe piete o varietate de alimente.”
Dupa patru ani de locuit în Coreea de Nord, cum ai caracteriza situatia ajutoarelor umanitare?
„În mod evident, este nevoie de ajutor umanitar în zonele rurale. Cred ca cifrele oferite de Organizatia Natiunilor Unite, conform carora 25% dintre copiii sub cinci ani sunt subnutriti, sunt corecte.”
Exista diferente între pietele oficiale si cele negre?
„Pietele negre au un procent urias, fiind acceptate, desi nu sunt recunoscute oficial. Le puteti vedea la fiecare câteva strazi în Phenian. Aveam acces la una mare – Tongil Market – dedicata strainilor, unde se gasesc haine, încaltaminte, mâncare.”
Cum se plateste acolo?
„Platim în won, pe care îi schimbam din euro sau dolari. Nu exista o rata de schimb oficiala.”
Pretul pentru combustibil a crescut recent în Coreea de Nord, dar întelegem ca taxiurile si autobuzele nu si-au schimbat preturile. Cum este posibil?
„Cred ca taxiurile au acces la cupoane pentru combustibil cu un pret diferit de cel platit de straini. Acesta trebuie sa fie motivul. Un alt factor este ca nu exista vehicule private, decât în numar foarte mic. Masinile guvernamentale au acces la cupoane pentru combustibil cu preturi diferite.”
Daca salariile sunt în jur de 30-40 de dolari pe luna, de unde provin toti banii lichizi din Coreea de Nord?
„Cred ca toata lumea este implicata în vreun fel de activitate care genereaza venit. Mereu am fost surprins sa vad ca oamenii îsi deschid portofelele si au bancnote de 100 de dolari sau 100 de euro. Am vazut asta chiar si la persoane care nu par sa fie foarte bogate. Oamenii foarte bogati merg la SPA, sunt la alt nivel. Daca mergi la mall, sa zicem, si acolo sunt 50 – 60 de frigidere disponibile, cele din China pot fi cumparate la preturile de acolo; produsele germane la preturi ca-n Germania. Oamenii nu traiesc doar pe baza ratiilor, în mod clar. Nu este posibil.”
Care ai spune ca e cel mai surprinzator aspect al vietii în Coreea de Nord?
„Este nivelul absolut al loialitatii fata de guvern. Ei cred în sistem. Nu sunt loiali rezidentilor straini, ceea ce înseamna ca noi nu aflam niciodata toate faptele si tot adevarul. Cât am vazut dincolo de cortina si câte mai sunt de aflat? Nimeni nu poate spune: „stai asa, o sa îti zic eu care e realitatea.” E imposibil în Coreea de Nord. Cenzura privind ce vedem sau ce putem întelege are un impact urias.”