De zeci de ani, locuitorii unui sat din Coreea de Sud se bucura de avantaje de care ceilalti conationali nu au parte. Barbatii sunt scutiti de serviciul militar obligatoriu, iar cele 46 de gospodari au reduceri fiscale speciale, scrie The New York Times.
Acestea sunt recompensele pentru cei 188 de oameni care locuiesc intr-unul dintre cele mai infioratoare locuri de pe pamant. Taesung, „satul libertatii”, este singurul loc populat de civili din interiorul Zonei Demilitarizate intercoreene, pe partea Sudului.
In ultimele saptamani, in sat, principalul operator de telefonie mobila din Coreea de Sud, KT Corp., a instalat reteaua de comunicatii ultrarapide 5G, fiind unul dintre primele astfel de sisteme instalate in Sud.
„Asta este mult mai util decat propriii mei copii care locuiesc afara”, a declarat Go Geum-sik, o localnica in varsta de 73 de ani. „Afara” - asa se refera satenii la lumea care se intinde dincolo de granitele satului lor.
Cu serviciul 5G, femeia poate apasa un singur buton care sa-l alerteze pe primar, precum si centrul comunitar, daca ea sau sotul sau se simt rau. „Nu e nevoie sa sunam la 911 deoarece ei nu pot intra aici”.
Aproape toti satenii, pe o raza de 4 kilometri din jurul zonei comune de siguranta, au fost evacuati, exceptie facand locuitorii din satul Taesung, in Sud, si Kijong, in Nord. Insa, comunicarea intre cele doua sate este interzisa, in ciuda proximitatii lor. Astfel, multe familii au fost separate, cum este si cazul lui Park Pil-seon, in varsta de 82 de ani, al carui frate mai mare locuieste in Kijong.
In perioada postbelica, Taesung si Kijong au devenit pioni intr-un razboi de propaganda intre cele doua state, ambele parti investind in propriul model pentru a se lauda cu virtutile sistemelor politice respective. Astazi, Kijong este, in cea mai mare parte, un sat parasit, potrivit soldatilor din Coreea de Sud. In schimb, in Taesung, autoritatile incearca sa mentina satul populat.
In Taesung nu exista spitale, magazine, restaurante sau sali de sport. Iar daca cineva vrea sa-si invite un prieten din afara DMZ, trebuie sa solicite o aprobare cu doua saptamani inainte, iar soldatii ii escorteaza pe toti vizitatorii. Un singur autobuz vine in sat de patru ori pe zi.
„Transportul in comun este o mare bataie de cap, mai ales daca nu stii sa conduci, cum este si cazul meu”, a declarat o localnica.
Inainte de instalarea tehnologiei 5G, fermierii erau nevoiti sa fie escortati pentru a folosi o pompa de apa. Acum o pot face din casele lor printr-o aplicatie pe smartphone. Cu aceeasi aplicatie pot controla si sistemul de irigatii.
Ani de zile, femeile au vrut sa faca cursuri de yoga, dar instructorii nu doreau sa ajunga in acest sat. Acum, lectiile de yoga sunt transmise pe ecranele dintr-un centru comunitar. La singura scoala din sat, elevii se pot juca online.
Un fost ofiter militar din Statele Unite, care a luptat in razboiul din Coreea si a ramas pentru a pune in aplicare armistitiul, preda ore de engleza de doua ori pe saptamana.
„Speram ca atunci cand copiii vor creste, vor avea cateva amintiri bune despre noi”, a declarat colonelul Sean Morrow.
Locuitorii din DMZ sunt, adesea, martori ai tensiunilor intercoreene. In urma cu cateva decenii, satenii au gasit mine ratacite din razboi sau au avut confruntari cu soldatii nord-coreeni, existand si cazuri de rapiri.