Noul an 2020 incepe sub auspicii nelinistitoare – amenintarea unui razboi in Orientul Mijlociu si dezastrul ecologic din Australia, incendii care nu fac decat sa confirme schimbarile climatice la scara globala, scrie europalibera.org.
Insa nu doar temperaturile inalte si lipsa de precipitatii sau spectrul unei confruntari militare sunt marile probleme ale acestui an bisect in care am intrat. Fiecare tara isi traieste propriile angoase si riscuri. In Republica Moldova, intr-un an politic foarte complicat, cu alegeri prezidentiale si cu un guvern minoritar a carui sustinere in parlament nu este una transparenta si asumata, tensiunile incep sa se acumuleze de pe acum, ca o stafeta pe care ne-o transmite tulburatorul si imprevizibilul an 2019, in care Moldova a „scapat” de Plahotniuc.
Vorbim mai ales despre inflatia de initiative si activitati prezidentiale, multe din ele la limita legalitatii – dovada apetitului pentru putere al lui Dodon. Socialistul a intrat contondent in campanie electorala pentru un nou mandat, campanie in care angajeaza din greu resursele statului si ale „sponsorilor” sai declarati sau banuiti.
Dodon are conduita unui „baron CSI”. Aduna averi, face acte de binefacere si actiuni in care isi etaleaza „puterea de cumparare si vanzare”, si nu uita totodata sa-si asume merite de „eliberator anti-oligarhic”, sa peroreze despre independenta tarii si grija fata de poporul moldovean suveran.
Un caz emblematic de bairam prezidential, platit din surse obscure, este receptia pe care Dodon a oferit-o presei pe 24 decembrie. Prezidentul a invitat mai multi jurnalisti, in jur de 60, de la diverse mijloace media, carora la final le-a oferit cadouri sau „mici atentii”, cum se zice: borcane cu carne de porc, sticle de vin si visinata, cutii de bomboane, agende si calendare cu chipul lui. A fost o incercare de corupere, de mituire, au spus mai multi internauti, dar o problema este si actiunea in sine a presedintiei, care preia experienta fugarului Shor de a imparti produse alimentare si bauturi alcoolice pensionarilor (aici, ziaristilor), ca un oarecare SRL, partid sau fundatie de caritate (sotia lui Dodon patroneaza o asemenea fundatie).
Presa, daca tine la prestigiul sau, nu trebuie sa se lase prinsa in asemenea operatiuni de PR politic, de corupere si aliniere, operatiuni calificate, viclean, drept „intalniri informale”. Un jurnalist independent, daca nu vrea sa-si piarda libertatea condeiului, se cuvine sa fie suficient de „rau”, de vigilent, de critic in activitatea sa, incat sa nu aiba niciodata surpriza unei invitatii… onctuoase, echivoce, care i-ar submina onoarea, principialitatea, deontologia meseriei. Sa ai o asemenea rigoare profesionala, incat sa nu te astepti sa fii invitat la petreceri cu politicieni, mai ales cu cei de la putere, iar acestia sa stie ca-i vei refuza, ca nu vei musca nada.
In plus, asa cum s-a remarcat cu justete, originea amintitelor produse alimentare este necunoscuta, ele nefiind certificate pe piata. Are Igor Dodon sau presedintia vreo podgorie, vreo fabrica de imbuteliat alcool, vreo macelarie?... Episodul cu darurile impartite jurnalistilor la receptia lui Dodon face deja obiectul unei interpelari parlamentare si vom vedea daca institutiile abilitate cu respectarea legii si cu protectia consumatorului vor oferi raspunsurile asteptate.
Nu stim ce fel de „gospodarie” patroneaza Dodon, dar i se subordoneaza un aparat numeros, pentru care se cheltuie, din informatiile presei, zeci de mii de lei pe zi, intr-un an ar fi circa 30 de milioane de lei! Si cu ce se ocupa aparatul prezidential, platit atat de darnic de contribuabili? In mod prioritar, se pare, cu promovarea sefului sau.
CITESTE MAI DEPARTE PE EUROPA LIBERA