In seara de 6 aprilie 2009 totul parea sa aiba sens. Un grup de tineri nemulumiti de rezultatele alegerilor din 5 aprilie au iesit sa spuna ca scrutinul ar fi fost fraudat de comunisti.
Un protest obisnuit la fel ca alte sute de proteste la care a asistat pana atunci Chisinaul. A doua zi - la fel. Nimeni n-a inteles cum multimea s-a transformat incet in una violenta.
Liderii opozitiei de atunci au incercat sa convinga multimea sa se intoarca in piata. Dar in zadar.
Atunci nu se intelegea nimic. Mai tarziu, dupa o analiza a imaginilor a fost clar ca in multime erau infiltrati provocatori care instigau multimea. Cine sunt ei – nu s-a mai aflat.
Dupa ce Presedintia a fost devastata, a fost atacat Parlamentul. Birourile au fost deja incendiate.
Fortele de ordine au recurs la tunuri de apa, gaze lacrimogene si grenade fumigene.
In centrul capitalei telefonia mobila nu functiona, mai multe site-uri care transmiteau despre cele intamplate in piata erau blocate. PRO TV, insa, a transmis live tot evenimentul, iar reporterii nostri erau peste tot.
In tot acest tumult pe cladirea Presedintiei si a Parlamentului este ridicat drapelul Romaniei si al Uniunii Europene.
De aici incolo, totul s-a transformat intr-o invalmaseala totala. Nu mai era clar cine cu cine lupta si nici pentru ce. Ambulantele luau raniti cu duiumul.
Peste 250 de politisti au fost raniti atunci, fiind batuti cu pietre, scuipati si batjocoriti.
Spitalele erau pline si de manifestanti insangerati.
Dupa ce politistii au primit ordin sa se retraga din Presedintie, apoi din Parlament...
Cele doua cladiri au fost devastate. Manifestantii au distrus si au furat tot ce au gasit.
Spre seara cladirea Parlamentului a fost incendiata, iar pompierii au reactionat tarziu.
A urmat o noapte de cosmar. Chisinaul a fost impanzit de mascati inarmati. Cine era prins era batut, incarcat in masina si dus la comisariat.
In plin centrul capitalei, Valeriu Boboc a fost ucis in bataie, iar momentul a fost surprins de camerele de supraveghere.
Vanatoarea a continuat, a doua si a treia zi in scoli, universitati si pe strazi. Parintii isi cautau disperati copiii pe la comisariate.
Dupa 9 ani tabloul acelor evenimente ramane la fel de absurd. Nimeni nu ne-a putut explica ce s-a intamplat la 7 aprilie, cine a pus la cale violetele si cine a beneficiat in urma lor.