Un om care a reusit sa-si rescrie propria soarta. Judocanul Oleg Cretul are o poveste greu de inchipuit pentru multi dintre noi. La doar noua zile dupa nunta, a nimerit intr-un accident rutier, in care sotia sa a murit, iar el a ramas orb. In Moldova, pe cariera lui s-a pus cruce, dar sportivul nu a renuntat. A ales sa evolueze pentru Rusia si in scurt timp a luat aurul paraolimpic.
La 35 de ani, Oleg Cretul este de 4 ori campion mondial la judo si singurul moldovean care a luat aurul la Jocurile Paralolimpice Mondiale. Este mai mult decat atat "• e campionul propriului sau destin. Dar sa o luam de la capat. Oleg Cretul s-a nascut intr-o familie modesta din Chisinau. La 14 ani a inceput sa practice judo. Avea deja performante de invidiat, la 21 de ani devenind campion european. Marea lui pasiune, era, totusi, Svetlana, o tanara cu care s-a casatorit la varsta de 22 de ani. Parea ca fericirea lui nu are margini. Dar...
Dupa acest accident, viata lui Oleg s-a intunecat, de-a dreptul. Sotia a murit, iar el a ramas orb. Au urmat doi ani de tratamente, spitale, deznadejde. Pana cand a decis sa intre din nou in sala de antrenamente. Aici – o noua lovitura - si-a dat seama ca nimeni nu mai are nevoie de el, cel putin nu in Moldova.
S-a inscris in lotul de judocani slabvazatori ai Rusiei. Nu i-a fost, insa, deloc usor, mai ales ca era singurul sportiv care nu vedea absolut nimic. A fost doborat… dar nu s-a lasat. A inceput apoi lungi si obositoare antrenamente, tinandu-se de umarul antrenorului care era singurul lui sprijin.
Asa a inceput incet, incet sa cucereasca lumea. In 2001 a devenit deja campion mondial. Urmeaza noi si noi trofee. Si a uimit o lume intreaga atunci cand a obtinut aurul la jocurile paraolimpice. Iar pentru aceasta performanta a primit 100 de mii de euro de la presedintele Rusiei.
Acum Oleg vine in Moldova pentru antrenamente, unde lupta de la egal la egal cu cei care nu au probleme de vedere. Acasa, Oleg ii educa pe cei doi copii ai sai sa fie la fel de puternici. Iulia are 5 ani, iar Oleg juniorul 10. Ambii stiu ca tata nu i-a vazut niciodata, dar ca traieste si lupta pentru ei. Oleg spera ca-si va recapata candva vederea, nu ca sa-si poata numara cupele...
Nu e suparat ca in Moldova nu i s-a dat o sansa. Pentru tara unde s-a nascut nu va mai lupta, dar vrea sa dea copiilor moldoveni o sansa. A inceput sa amenajeze sala unde s-a antrenat de mic, investind acolo cateva mii de euro. Si spune ca neaparat va deschide in Moldova un centru de judo pentru copii, pentru cei loviti de soarta, care nu au bani sa plateasca antrenamentele.