La doar 24 de ani isi creste singura cei trei copii. Sotul a parasit-o si a lasat-o pe drumuri, pe cand era insarcinata cu ultimul. Istoria unei femei din Soldanesti - VIDEO

„Cand am venit aici era doar dulapul, masa si patul mi l-a lasat pe un timp. Pe jos, perdele, lumea ne-a dat.”

Cand a venit in locul pe care acum il numeste casa, Anastasia avea doar un pachet cu haine si trei copii in brate. 

„Atatea ani umbland din casa-n casa, am impresia ca acus o sa ajunga timpul rece si iar cineva o sa ma alunge.”

La cei 24 de ani Anastasia a gustat din greutati cat pentru o viata intreaga. A crescut in orfelinat. La 20 de ani credea ca viata incepe sa aiba culoare, cand si-a facut o familie si l-a adus pe lume pe Simion, iar un an mai tarziu a venit si Dumitrita. Mai apoi sotul a parasit-o si a plecat peste hotare, iar cand a revenit...

„A spus ca totul va fi bine, ca el vine la noi si asa am ramas insarcinata pentru a treia oara. Aveam trei luni de sarcina cand iar m-a parasit. Un timp nu aveam ce manca, ma duceam in ospetie, stiam cand se aseaza familia la masa, doar ca sa imi hranesc copiii.”

Dupa ce l-a nascut pe ultimul si a stat mai mult timp in spital, ceilalti doi copii au fost dusi la orfelinat. Dupa o lupta grea, in ajun de Paste, cu suportul CCF Moldova, Anastasia a primit in dar o casa. Si-a amenajat camerele cum a stiut mai bine si din ce a avut sau i-au oferit satenii. Acestea au fost primele sarbatori impreuna, sub un acoperis numai al lor. 

„Ne jucam.”

„- In colt aveti o icoana. - Da, ne-am mutat la casa noua si am hotarat sa o pun aici unde dorm cu copiii. In fiecare dimineata si seara multumim Domnului pentru ce avem.”

Casa este, insa, veche si are nevoie de reparatie si mobilier. Patul pe care se inghesuie acum nu le apartine, iar curand va fi luat. De bucatarie nici pomina. Mancarea o pregateste afara, la cuptor, si tot afara iau masa.

„Aici facem mancare la cuptor. Poate pana la iarna sa amenajam in casa. Nu avem nici frigider. Facem cat acum sa mancam. E foarte greu. Eu nu am avut pana acum frigider.”

Improvizat este si patucul pentru mezina Daniela, care e mai mult o adunatura de scanduri gasite prin gospodarie.

„L-am facut pentru asta mica, sa nu cada jos noi cand lucram. Am gasit scanduri, cu tinte am batut.”

Copiii au trei jucarii la care se randuiesc. De desene animate nici nu au auzit... si nici nu au vazut vreodata.

„Ce sunt desenele animate? - Arata nimic. - Va uitati? - Nu.”

„Nu avem la televizor si ei nu stiu ce inseamna cand ii intrebi. Vrem sa ne punem poate internet sa vada si ei.”

Joaca fac si din responsabilitatile ce le revin, cei doi iepuri, noii membri ai familiei.

Pentru ca au doar o carte in casa, poeziile citite inainte de somn sunt mereu aceleasi. Chiar si asa, Simion, Dumitrita si Daniela nu se mai satura sa le asculte, pentru ca-s citite de mama.

„- Ce ai in mana? - O carte cu poezii.”

Anastasia spune ca cei 2700 de lei primiti de la stat abia de ii ajung pentru mancare. Pentru ca a facut cursuri de croitorie, si-ar dori o masina de cusut, cu care ar putea face un ban in plus. 

„- Pe unde intram in datorii la magazin, sa platim gradinita. Luna trecuta nu am platit gradinita si imi este rusine sa dau ochii cu profesoara.”

Picii care o striga mama, ii dau puteri si ambitie sa viseze, sa lupte in fiecare zi si ca sa le ofere tot ce i-a lipsit ei – dragostea parinteasca.

„Visez copiii sa nu duca lipsa de nimic, cat stau ma rog sa nu duca lipsa de nimic. Cand am fost mica nu am mai stiut de bomboane sau de caldura parinteasca. Plangeam pana singura ma linisteam. Ei cand plang alearga la mine si mama ii linisteste.”