Cand soldatii rusi au parasit satul Novi Bikiv dupa o luna de ocupatie, Natalia Samson s-a intors in casa ei si a descoperit ca acestia i-au furat parfumurile, bijuteriile, niste sticle de vin, un scuter si o colectie de monede vechi.
Cateva zile mai tarziu, a mers in scoala din sat, unde lucreaza ca director adjunct, si a descoperit ca rusii luasera majoritatea computerelor, proiectoarele si alte echipamente electronice.
In biroul directorului, o foarfeca deschisa fusese infipta intr-un monitor care a fost lasat in urma, aparent in incercarea de a se asigura ca ceea ce nu putea fi furat e in schimb distrus.
„Oamenii i-au vazut incarcand pur si simplu totul in camioanele Ural, tot pe ce puteau pune mana”, a spus Samson. Mai multe case de pe strada principala a satului fusesera jefuite, precum si toate magazinele. Alti sateni au spus ca le-au disparut masinile de spalat, alimente, laptopuri si chiar si o canapea.
The Guardian a strans dovezi care sugereaza ca jafurile comise de fortele ruse nu au fost doar un caz izolat, ci o constanta a comportamentului militar rusesc.
Marturiile despre jafurile rusilor au provocat indignare atat in randul ucrainenilor, cat si in randul rusilor care se opun razboiului.
„Cei care lupta asa nu sunt soldati, ci o gloata”, a scris Vladimir Pastuhov, un politolog rus liberal, care este editorialist la Novaia Gazeta. „In armata rusa jaful este o forma de motivare suplimentara a personalului.”
Intr-un apartament din Irpin, un oras din afara Kievului, care a fost partial controlat de fortele ruse, o familie s-a intors acasa pentru a descoperi ca soldatii rusi locuisera acolo.
Au gasit sticle de alcool aruncate, ambalaje de mancare si mucuri de tigari imprastiate in tot apartamentul, gramezi mari de fecale care blocau toaletele si fotografii de familie rupte si aruncate prin casa. De asemenea, au descoperit ca o multime de lucruri disparusera.
„Mi-au luat toate hainele – literalmente totul, paltoane pentru barbati si femei, cizme, camasi, jachete, chiar si rochiile si lenjeria intima”, a spus unul dintre rezidenti.
Potrivit Hajun, un proiect media de investigatie din Belarus, peste 128 de pachete care cantareau in total aproximativ 3 tone, au fost trimise numai la Rubtsovsk din orasul de granita bielorus Mazyr in data de 2 aprilie.
Rubtsovsk, care este situat in sudul regiunii Altai din Rusia, este un oras sarac, cunoscut pentru ca gazduieste patru inchisori.
Intr-un material video obtinut de The Guardian, pot fi observati soldati rusi care impacheteaza imbracaminte, televizoare, unelte, echipamente de pescuit, baterii auto si alte articole de uz casnic in pachete inainte de a fi trimise pana in Siberia sau chiar in orasele de pe coasta estica a Rusiei.
In videoclip, soldatii glumesc cu alti clienti in timp ce pregatesc pachetele. La un moment, un soldat intra razand cu o trotineta pe care o pregateste pentru a fi trimisa in Rusia.
Hajun a publicat datele a 16 soldati rusi care au trimis colete inapoi in Rusia pe 2 aprilie de la birourile CDEK, o companie rusa de curierat care livreaza in fosta Uniune Sovietica. Afluxul de marfuri jefuite, precum si atentia din ce in ce mai mare acordata jafurilor rusesti in Ucraina, au determinat compania sa inceapa sa solicite un act de vanzare sau un bon de la un magazin pentru a trimite marfuri in strainatate.
Hajun l-a identificat pe Evgeni Kovalenko ca fiind soldatul care a trimis cele mai multe pachete in acea zi: 17 colete cu o greutate totala de 440 kg. Acestea includ unelte, difuzoare, o masa si un cort.
The Guardian a incercat sa contacteze un numar de soldati acuzati de jaf, insa fara succes.
Sociologul rus Alexandra Arkhipova a spus ca nu doar saracia si penuria materiala in randul soldatilor au dus la jafurile pe scara larga.
„Multi soldati rusi simt ca acest razboi este absolut inutil si lipsit de sens. Este un razboi absurd si ei raman in Ucraina cu riscul imediat de a fi ucisi… Asa ca se gandesc: „Voi lua acest computer pentru ca copilul meu are nevoie de un computer acasa”. Face o situatie fara sens mai putin absurda si mai practica”, spune sociologul.
Multi oameni si-au gasit insa casele distruse si vandalizate. In orasul Trostianets, soldatii au manjit cu fecale peretii unui magazin de carne pe care l-au jefuit. Multe case par sa fi fost distruse in mod intentionat.
Adesea, victimele sunt oameni care traiesc o viata modesta, care acum nu mai au nimic.
In satul Stari Bikiv, la est de Kiev, familia Andrusa este in primul rand ingrijorata de disparitia fiicei lor, Viktoria, care a fost rapita de soldatii rusi pe 26 martie, fiind banuita ca a furnizat autoritatilor ucrainene coordonatele pozitiilor rusesti. A fost tinuta o zi impreuna cu alti prizonieri inainte de a disparea. De atunci nu a mai fost vazuta.
Tatal ei, Mikola Andrusa, spune ca soldatii nu i-au rapit doar fiica, i-au jefuit si familia luand electronice si bani.
„Nu sunt o persoana bogata. Aveam aproximativ 3.000 de dolari si aproximativ 60.000 de grivne (1.600 de lire sterline). Dar pentru mine erau bani buni. Am vrut sa facem reparatii la casa – eu, sotia mea si fiica mea”, a spus el. Soldatii au luat si laptopul familiei si telefoanele mobile.
Confirmarea jafurilor pe scara larga a fost precedata de interceptari ale convorbirilor telefonice dintre soldatii rusi, care discutau cu sotiile lor ce sa fure in timpul misiunii. Autenticitatea interceptarilor nu a putut fi confirmata, dar marturiile din zonele eliberate dau credibilitate informatiilor furnizate de ucraineni.
„Pariez ca toti baietii au luat ceva acolo”, i-a spus o sotie sotului ei intr-unul dintre apelurile telefonice scurse. „Pariez ca nu esti singur.”
„Toata lumea are o geanta cu el”, a raspuns soldatul.