Au trait intr-un spital, apoi intr-un centru de plasament si in sfarsit au ajuns in familii, dar nu alaturi de parintii lor, ci in familii straine. Asa continua povestea unor copii din Orhei pe care am inceput sa v-o spunem inca acum doi ani - e vorba de patru micuti care au fost luati de langa mama lor dupa ce au fost tinuti flamanzi zile la rand intr-o casa inghetata in plina iarna. Dar pentru ca autoritatile sociale nu au gasit o solutie mai buna i-au plasat in doua case diferite, dar in acelasi sat. Asa ca fratii reusesc sa se vada duminica.
Copiii impart acum doua mame noi la patru frati. Femeile care au acceptat sa aiba grija de ei sunt surori. Tatiana i-a luat acasa pe cei mici – o fetita de doi ani si un baiat de patru ani.
„Cine este aceasta doamna? E mama mea!”
Iar Veronica ii creste pe cei mai maricei care sunt in clasa intai si, respectiv, a patra.
“Cum este in noua voastra familie? E foarte bine.”
Mezina este atat de atasata de Tatiana incat nu se dezlipeste de ea nicio secunda.
Tatiana SCUTELNIC, ASISTENT PARENTAL: „Noi ne-am atasat atat de tare de ei si ii iubim de parca sunt ai nostri.”
In timp ce fratele ei e mandru ca de la o vreme incoace arata ca un mic print.
„Am haine multe si colorate. ”
Pana a ajunge aici a indurat greutati prea mari pentru un firicel de om atat de mic. El si fratii sai au fost scosi din familia biologica acum doi ani. Atunci o gasisem pe mama lor intr-o casa infecta.
Acolo, bietii copiii fusesera lasati singuri trei zile la rand, pe ger, cu un mar la trei sufelete. Dupa asta au trait cateva luni intr-un spital, iar apoi intr-un centru de plasament. In sfarsit, anul acesta au ajuns si ei in familii.
Aici le este cald, au cui sa-si spuna pasul si sunt hraniti la timp. Toti patru au la masa o pofta de lup.
„Mie imi place hrisca, dar cand se termina, atunci nu mai este.”
Noii parinti le-au fost si psihologi, i-au ajutat sa depaseasca stersul prin care au trecut si le ofera educatia de care au fost lipsiti pana acum.
Cei mari au si sarcini in gospodarie, iar asta ii face sa se simta importanti si utili.
Si daca tot duc o copilarie normala, au in sfarsit si vise normale de copii. Daca in ceilalti ani, tot ce-si dorea Nicu era o farfurie de bors la timp, acum viseaza la o bicicleta.
„-Dna Veronica a spus ca vinde vaca si imi cumpara bicicleta, dar vaca a murit.Si ai ramas cu visul neimplinit? Da”
Un singur lucru le e mai greu de suportat - faptul ca mai tot timpul sunt separati.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: „Casa in care locuiesc cei doi frati mai mici se vede de aici. Si, totusi, e situata tocmai pe celalalt deal al satului, de-acolo si pana aici este mai bine de un kilometru, asa ca cei patru frati se viziteaza destul de rar si practic isi duc vietile in paralel. Duminica, insa, sunt de cele mai multe ori impreuna.”
Vasile SCUTELNIC, ASISTENT PARENTAL: „Nu ati putut sa-i luati pe toti patru? Ne-am fi dorit, dar nu avem nici spatiu suficient, mai avem o fetita in plasament, care e la invatat. Dar oricum ei se vad des.”
Autoritatile sociale spun ca e cea mai buna solutie pe care au reusit sa o gaseasca pentru ei. Mama lor care anul trecut se jura ca se lasa de baut...
Acum este din nou insarcinata. Nu am reusit sa o gasim de data aceata, dar asistentii sociali spun ca ea nu s-a mai angajat in campul muncii asa cum i-au cerut.
Elizaveta IURCU, SEF-ADJ. DRECTIA ASISTENTÄ‚ SOCIALÄ‚, ORHEI: “Nu a indeplinit conditiile. Noi ne gandim sa o decadem din drepturile parintesti, dar dintre specialistii de la directie suntem jumatate pentru si jumatate contra.”
O alta solutie la care se gandesc autoritatile este sa-i gaseasca o locuinta in care sa-si poata aduce copiii in conditii decente si sa fie supravegheata strict.
Stiu, insa, ca aici sunt in siguranta, deocamdata si ca duminicile in care sunt impreuna toti patru sunt cele mai frumoase.