O mama din capitala confectioneaza papusi asemanatoare picilor care urmeaza sa se joace cu ele. Creatiile se bucura de succes in special in Romania. Ceea ce a deteriminat-o sa se le faca este fiica sa de 8 ani care este imobilizata la pat. Asa ca fiecare banut adunat il investeste pentru reabilitarea copilului care viseaza sa alerge intr-o zi.

Publicat:26.05.2018, 09:26

De 3 ani, de dimineata si pana seara tarziu Oxana Donoaga isi petrece o mare parte a timpului in fata masinii de cusut din apartamentul sau, confectiond papusi. Le face astfel incat sa se semene cu picii la care urmeaza sa ajunga.

Oxana DONOAGA: “Imi trimit pozele fetitelor si baiteilor si ma stradui sa nimeresc culoarea parului, lungimea si ma stradui sa fac dupa poze. Copilul sta in poza eu il imbrac ca in poze.” 

 Face papusile cu mare grija, unind piesa cu piesa si este atenta la fiecare detaliu pentru a-si multumiti clientii, care in mare parte sunt din Romania.   

Oxana DONOAGA: “Am aici detaliile deja umplute, vedeti capurile, corpurile, piciorusele, manutele le las, pe urma le unesc si incep a imbraca, ca aceste papasi nu le poti dezbraca. Si hainutele le coaseti? - Da, tot de la zero.”

 Cea care a determinat-o sa coase papusi este fiinca sa Anca si dorinta de o vedea intr-o buna zi alergand alaturi de copiii din curte. 

Oxana DONOAGA: “Am inceput sa le confectionez pentru Anca. Noi avem mult de lucru, reabilitari costisitoare. In ianuare am avut operatie la Instanbul si toate chestiile astea costa.”  

 Chiar daca la nastere, medicii i-au dat putine sanse ca va putea merge pe propriile picioare, fiind diagnosticata cu paralizia membrilor inferioare, totusi la varsta de cinci ani Anca a reusit sa faca primi pasii, dupa un sir de operatii. Cu ajutorul protezelor poate parcurge mici distante si este fericita ca a terminat clasa intai.

Anca DONOAGA: “Am invatat alfabetu. Stiu foarte bine matematica. Inainte cum te deplasai? - Fratele meu, eu ii spun unde sa ma duca si el ma ducea. -Dar vrei sa iesi pe teren sa te joci?-Eu  mai intai fac lectiile? -Esti responsabila? - Intr-un fel.”

 Anca are multe vise si spune ca e gata sa munceasca pentru a le realiza, iar unul dintre ele este sa devina vlogher si sa-i faca pe oameni …. mai buni.

Anca DONOAGA: “As face sa fie totul mai corect. Oamenii sa fie mai politicosi. Am vazut multi oameni care  nu se respecta unul pe altul.”

Insa cea mai mare dorinta a ei este sa mearga.

“-Sa mergi mai repede, vreo sa ieso cu copii pe teren sa te joci? -Da”.

Asa ca Anca isi imparte viitorul in doua etape, pana la momentul in care va merge si dupa.

Oxana DONOAGA: “Mama cand o sa fie cu piciorusele mele foarte bine, o sa facem asta sau asta. Ne ducem incolo.”

 Anca DONOAGA: “As vrea sa ma duc la dansuri. Eu deja pot sa dansez. Cel mai mult as vrea un caine Husky. Ai fi gata sa imparti apartamentul cu ei? - Da.”  

Oxana DONOAGA: “Avem de toate opt operatii. Doua la colona si 6 la picioruse. Vazand ca aici nu pot face nimic deja am apelat la medici de peste hotare, vedeti ca este o persoana foarte aparte si nu vreau s-o conservez acasa. Are multa energie, iubeste foarte mult sa afle cat mai mult nou.”

 Oxana Donoaga, spune ca este gata sa confectioneze in continuu papusi si sa stranga banut cu banut pentru a-si vedea fiica vindecata.