Saptamana trecuta, Andreea si-a luat ramas bun de la colegii si profesorii de la Scoala-Internat din Straseni. Si a plecat, asa cum spune ea, acasa. Intr-un satuc din Ialoveni o astepta, ca-ntotdeauna, matusa Dora - pentru ea, mama. 

Nu au nicio legatura de sange. Le leaga o istorie trista si bunatatea acestei femei. Candva, matusa Dora, care a nascut cinci copii, a luat-o de la orfelinat pe mama Andreei impreuna cu fratele sau – doi micuti uitati de parinti. 

Dora TIUTEICHINA: “Am decis cu sotul sa facem o fapta buna. Cand I-am luat - mama ei, Aurica era in clasa intai, iar Andrusa avea abia un an si doua luni. Pe ea o invatam literele, pe el il invatam sa mearga.”

 Pe Aurica a pus-o pe picioare si apoi ea a plecat la munca. Tanara s-a intors insarcinata. 

Dora TIUTEICHINA: “A spus ca nu vrea sa nasca, eu am convins-o sa pastreze copilul. Dupa ce a nascut, intr-o noapte l-a lasat la poarta pe niste haine si mi-a spus: tu esti buna, ai avut grija de mine si de fratele, o sa ai grija si de ea.” 

 De atunci Andreea pentru care ar fi ca o bunica, ii spune mama. 

Dora TIUTEICHINA: “Am crescut-o cum au putut si eu, ca o baba. Ma duceam la internat in vizita, o aduceam acasa in vacante.” 

Andreea ii este recunoscatoare ca nu a lasat-o pe drumuri si o primeste in continuare in casa ei careia abia ii mai tin peretii. 

Andreea BANCU: “Ii spun multumesc pentru ca m-a crescut. Este buna cu mine.”

 Pe mama a vazut-o doar intr-o poza care s-a sters, s-a invechit si nu nu mai e. 

Andreea BANCU: “Acum mai ai vreo poza cu mama? Nu mai am niciuna.”

 Si-ar dori sa o gaseasca, dar nu stie ce I-ar putea spune. 

Andreea BANCU: “Nu o invinuiesc de nimic. O inteleg. Vreau sa o gasesc cand o sa fiu mai mare. Nu vreau sa-i spun nimic. Vreau doar sa o vad si asta e suficient.” 

 In schimb ar dori sa-si cuprinda fratele mai mic. A aflat ca mama sa a mai lasat un copil, undeva, presupune ca la Orhei si e gata sa-l caute. 

Andreea BANCU: “Nu stiu cum il cheama. Stiu doar ca are cinci ani sau poate sase. Vreau sa vad in ce conditii traieste si daca nu o sa-mi placa, voi face tot posibilul sa-i fie bine.”

 Dincolo de toate, Andreea pare ambitioasa. Spune ca vrea sa mearga la studii la pedagogie prescolara. 

Andreea BANCU: “Vreau sa am un viitor mai bun.”

 Vrea cu tot dinadinsul sa-si faca un viitor ca sa-l poata oferi copiilor sai. E sigura ca nu va proceda ca mama sau bunica sa naturala. 

Andreea BANCU: “Eu o sa rup acest lant si o sa fiu un exemplu pentru copiii mei. Voi face totul pentru ei – mai intai pentru ei si apoi pentru mine.”

 Dar nu prea are cu ce porni la drum. Matusa Dora o intretine din pensia si mai face un ban lucrand cu ziua. 

Dora TIUTEICHINA: “Am o pensie de 900 de lei. Dar mai avem o vacuta, niste pasari – nu murim de foame.”

 Asa ca, fata isi asteapta cei cinci mii de lei promisi de stat orfanilor. A calculat banut cu banut cum ii va folosi. 

Andreea BANCU: “Ii voi investi in scoala. Pentru imbracaminte, rechizite si, o perioada, pentru drum.”

 E invatata sa faca economie si sa se lipseasca de multe. Vrea, totusi, ca din primii bani castigati sa-si cumpere un aparat de fotografiat pentru ca asta e pasiunea sa… 

Andreea BANCU: “Pe langa educatoare, vreau sa devin si fotograf – imi place foarte mult asta.”

 Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Nu trebuie sa faci mari analize ca sa intelegi cat de greu o duce aceasta familie. Saracia se citeste in fiecare imagine. Si totusi, matusa Dora a decis sa o creasca pe Andreea si sa imparta cu ea din putinul pe care-l are. Acum nu poate sa-i ofere averi cu care ea sa poata porni in viata, dar poate, in schimb, sa-i ofere o lectie pretioasa – una despre omenie si bunatate.” 

 Andreea viseaza acum sa o poata rasplati pe femeia care a crescut-o si care ii este, cu adevarat, mama.