A fost profesor toata viata, iar acum isi traieste batranetea intr-o camera de camin si o saracie lucie. Este destinul trist al unui barbat din Chisinau, care a predat limba romana si istoria timp de 52 de ani. Fostul dascal nu are pe nimeni, iar pensia este prea mica pentru ca sa-si poata permite un trai decent. Ca sa supravietuiasca, barbatul cheltuie doar 20 de lei pe zi.
Teodor Timofei are 77 de ani si toata viata sa a fost profesor de limba si literatura romana, dar si de istorie. Timp de 52 de ani a profesat la Universitatea de Stat din Moldova, dar si in mai multe licee din capitala, fiind si inspector scolar in cadrul directiei de invatamant. Profesorul isi aminteste cu nostalgie de acei ani.
Teodor TIMOFEI, FOST PROFESOR: “In cei 52 de ani, eu niciodata nu am pus cuiva nota negativa. Eu pe elev trebuia sa il invat, nu sa il pedepsesc, sau sa-l injur. Sa il invat sa fie om cum se cade.”
Fiind pensionar, Teodor Timofei locuieste de unul singur, intr-o camera de camin, al Universitatii Agrare din Moldova. In cei 10 metri patrati si intr-o saracie lucie, profesorul isi traieste batranetea.
Teodor TIMOFEI, FOST PROFESOR: “Toata viata mea de 77 de ani e aici, aici e toata bogatia mea. Ce sa fac? Nu am unde ma duce, nu am pe nimeni.”
Natalia GINGA, REPORTER PRO TV: “In camera modesta a profesorului, totul este aranjat cu maxima acuratete. Cele cateva camasi sunt puse pe umerase, aici este coltul pentru igiena personala, cu toate cele necesare, iar alaturi se afla si o plita mica, cateva farfurii si o cratita in care barbatul isi gateste de mancare.”
“Ceai, cel mai des ceai, o cafea, o supa, bors, zama, cartofi prajiti.”
Anterior, barbatul a avut o familie frumoasa. Sotia sa insa, l-a parasit, lasandu-i in grija doi copii mici, pe care i-a crescut de unul singur. Necazurile s-au tinut lant, iar fiica sa s-a imbolnavit de cancer. In incercarea de a o salva, barbatul si-a vandut apartamentul, insa, a fost prea tarziu pentru fata. Peste cativa ani, si-a pierdut subit si fiul. Ramas fara casa, si absolut singur, batranul a ajuns sa locuiasca in camin.
In ungherasul familiei, asa cum il numeste profesorul, stau in rama pozele celor dragi, care ii alina dorul.
“Aici e familia... fosta familie. I-am pierdut pe toti. Numai eu sunt. Fiul, fiica, si fosta sotie, care nu stiu pe unde este.”
- Cum e singuratatea?
- Este o vorba, singuratatea este cea mai ucigatoare, dintre toate neajunsurile omenesti.
Unica voce care ii tine de urat este vocea radioului, care este si singura sursa de informare.
“Iata si toata informatia. Cand ma culc, il pun langa mine si-l ascult.”
Desi a fost profesor 52 de ani, Teodor Timofei are o pensie de nici doua mii de lei. Din acesti bani plateste serviciile comunale, iar restul ii imparte la 30 de zile, ca sa-i ajunga pentru toata luna.
“In jur la 20 de lei pe zi. Cateodata mai mult, cateodata mai putin.”
„- Ce poti sa cumperi cu 20 de lei?
- O paine si ceva la paine. Mie o paine imi ajunge pe 3 zile.”
Acum, fostul profesor nu isi doreste nimic, in afara de sanatate si sa-l mai duca picioarele, care il dor. Cat e ziua de lunga, unica sa alinare este sa urmareasca studentii din campusul universitatii, stand pe banca din fata caminului.