Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, Inaltpreasfintitul Vladimir a venit cu o adresare catre moldoveni cu ocazia sarbatorii sfinte de Pasti. Mesajul a fost publicat pe pagina Mitropoliei.
Preasfintiti arhipastori,
Preacuviosi monahi si monahii,
Preacucernici preoti si diaconi,
Drept-maritori crestini ai Sfintei noastre Biserici,
Hristos a Inviat!
Cu parinteasca dragoste va adresez tuturor slujitorilor sfintelor noastre altare si drept-maritorului popor, cinstitor de Dumnezeu, alese ganduri de felicitare cu prilejul celui mai slavit praznic al crestinatatii – Invierea din morti a Domnului nostru Iisus Hristos.
Invierea Domnului si Dumnezeului nostru risipeste frica si alunga intristarea, pogorand asupra umanitatii pacea si bucuria, lumina si iubirea. Sfintii Apostoli si Femeile Mironosite au fost izbaviti de frica desarta, umplandu-se de dragostea lui Dumnezeu, care pe toate le vindeca si le plineste.
,,Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris:,,Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea Intru Hristos Iisus, Domnul nostru”. (Romani 8, 35-39).
Iubiti intru Hristos Cel Inviat, frati si surori,
M-a dus Dumnezeu cu gandul la aceste cuvinte ale Apostolului Pavel, ca la unele spuse prin inspiratia Duhului Sfant, pentru intarirea si incurajarea in credinta si nadejde catre Domnul in timpuri de prigoane, ispite si necazuri a credinciosilor din toate popoarele si generatiile, ca sa le aduc in inimile voastre, acum cand ne aflam toti in fata acestei infricosatoare pandemii si avem nevoie, poate mai mult ca oricand, de intarirea duhovniceasca ce izvoraste din ele.
Aceasta epidemie cauta sa umple inimile noastre de frica si sa ne invaluie in panica. Stim insa ca frica nu este fireasca omului, ci a aparut dupa caderea protoparintilor in pacat si se amplifica prin orice cadere a noastra.
De aceea in primul rand trebuie sa ne pocaim. Pocainta adevarata ne scapa de frica. Mantuitorul Hristos ne spune in Evanghelie ,,Pocaiti-va!”, iar cel mai des indemn al Sau catre noi este: ,,Nu va fie frica! Nu va temeti!”. Cand alungam pacatul din inimile noastre fuge si frica. Inimile eliberate de frica sa le umplem de dragoste fata de aproapele. Aceasta caritate crestineasca trebuie sa ne faca acum sa fim foarte responsabili in sprijinirea semenilor aflati in boala si suferinta.
Totodata, pocainta si dragostea adevarata deschid inimile si sufletele noastre pentru primirea lui Hristos, Cel ce a biruit lumea si moartea. Daca credem cu adevarat in Invierea Lui si stim ca El vrea sa ne faca partasi Invierii, atunci nimic nu ne mai inspaimanta si nimic nu ne infricoseaza, ci cu multa incredere urmam Lui, Cel ce a vindecat pe multi si nu a imbolnavit pe nimeni.
Praznuirea Slavitei Invieri a Mantuitorului nostru, in aceste conditii de pandemie, cand bisericile sunt goale, ne duce cu gandul la Mormantul gasit gol de Apostolii si Mironositele ce-L cautau pe Cel mort si ramasesera nedumeriti, caci nu stiau ,,cine L-a luat si unde L-a pus”. Acum bisericile sunt goale de noi, nu de Hristos, de aceea nu trebuie sa fim goi duhovniceste si in afara Bisericii lui Hristos, ci sa avem cautarea launtrica a Lui.
Cand ne vom pocai cu adevarat si chiar vom dori sa-L aflam ca Maria Magdalena, ce-L confundase cu gradinarul zicandu-i ,,Doamne, daca Tu L-ai luat , spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica” (Ioan 20, 15), atunci El ni se va descoperi ca este Insusi ,,Cel ce se ia si Cel ce se da”, Cel ce se face nevazut ,,pentru putina vreme” si Cel ce se arata ,,dupa putina vreme”. (Ioan 16, 17).
El este ,,Doctorul ce vine nu la cei sanatosi, ci la cei bolnavi”. Noi fiind bolnavi de faradelegi, totusi ne consideram sanatosi, dar daca aceasta primejdie, ca o doftorie amara, ne va ajuta sa ,,flamanzim si sa insetam dupa dreptatea” Doctorului-Hristos, atunci El va veni neaparat, ca la ucenicii Sai, chiar si prin ,,usile incuiate”. (Ioan 20, 19)
Preaiubiti fii si fiice ai Invierii,
Ma adresez cu purtare de grija parinteasca celor de acasa si celor din afara hotarelor tarii: sa avem inimile pline de nadejde, de credinta si de dragoste in Iisus biruitorul mortii si slujind aproapelui, tuturor celor suferinzi, sa cantam impreuna cu psalmistul: ,,de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti. …Mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile” (Psalmul 22).
Lumina lui Hristos Cel Inviat sa lumineze pe toti in lucrarea dragostei !
Adevarat a Inviat Hristos !