Amintiri amare au curs astazi in satul Mingir din Hancesti, unde a fost inaugurat un complex in memoria victimelor deportarilor staliniste. Localnicii, care s-au intors din Siberii de gheata isi deapana cu durere amintirea acelor orori prin care vor sa nu mai treaca nimeni.
Domnica Dornea din satul Mingir avea doar trei ani cand a fost deportata impreuna cu bunicii, parintii si cei patru frati ai sai in indepartata Siberie. Si acum poarta amintirea amara a acelei zile in care a fost rupta de la vatra.
Domnica DORNEA, DEPORTAT: “Stim durerile toate, nici nu pot sa va spun prin cate greutati am trecut. nu stiam limba moldoveneasca. Ne-am dus intr-o taiga, ca nu se vedea nici soarele, nici luna.”
Acolo a avut de infruntat geruri naprasnice care le intra pana in maduva oaselor. Iar mancare era cat sa poata supravetui.
Domnica DORNEA, DEPORTAT: “Un sac de faina de porumb si facea nu casa, dar mai subtire de cat casa.”
Alti trei frati de-ai sai s-au nascut in Siberia.
Ion Bumbu, FRATELE: “A fost o oroare prin care nu mai trebuie sa treaca nimeni.”
Prin aceleasi orori au trecut si alti locuitori din Mingir.
Acea experienta amara pe care deportatii o vor purta cu ei intreaga viata, i-a impins pe unii sa compuna versuri chiar.
In amintirea acelor vremuri de restriste, astazi, in satul Mingir a fost inaugurat un complex memorial.
Cele doua monumente ilusteaza valurile de deportari din 1941 si 1949.
La un asemenea eveniment solemn nu s-a putut trece fara poezii si cantece.
Costul total al proiectului se ridica la 3 milioane de lei. Peste 26 de mii de pmoldoveni au fost deportati in noaptea spre 13 iunie 1941. Al doilea val de deportari a avut loc in 1949, iar cel de-al treilea – in 1951.