Dosarul transnistrean a acumulat o serie de probleme nerezolvate care risca in orice moment sa degenereze. In ultimii doi ani, discutiile in formatul consacrat 5+2, dar si cele bilaterale importante intre Chisinau si Tiraspol, au lipsit total. Motivele principalele au fost pandemia, dar si lipsa de vointa politica afisata de Chisinau si Tiraspol. Ultima intalnire majora a fost la Bratislava din 2019, astfel ca cea programata in luna noiembrie la Stockholm va avea o agenda foarte incarcata.
Intr-un interviu recent al liderului separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski pentru agentia rusa RIA Novosti, acesta a vorbit intr-o cheie mai degraba ambigua despre ce anume ar putea sa se intample mai departe in acest dosar.
Pe de o parte, a vorbit de necesitatea rezolvarii chestiunilor arzatoare din sfera socio-economica, ca o conditie de baza pentru evolutia negocierilor pe cosul politic al dosarului, dupa care la doar cateva intrebari mai departe, Krasnoselski sa se suceasca la 180 de grade. Mai precis, sa vorbeasca despre iminenta punerii in aplicare a rezultatelor refendumului local din regiune din 2006 si anume alipirea Transnistriei la Federatia Rusa.
Astfel de mesaje alambicate nu numai ca transmit incoerenta, dar conduc inevitabil spre o lipsa de incredere intre parti.
In cazul in care Tiraspolul vorbeste despre transformarea Transnistriei intr-un subiect federativ al Rusiei, intrebarea este cum poate Ucraina sa nu actioneze restrictiv asupra sa? Cum putem vorbi despre o insula ruseasca cu mii de militari rusi stationati intre doua state precum Republica Moldova si Ucraina, care si-au manifestat deschis dorinta de aderare la Uniunea Europeana?
Blocade si victime
Pe timpul pandemiei, liderii transnistreni au decis sa instituie unilateral circa 40 de posturi ce au restrictionat si mai mult accesul in regiune. Mai mult, aproape au izolat si satele moldovenesti aflate sub controlul Chisinaului de pe malul stang al Nistrului, fapt ce a creat o adevarat criza umanitara acolo.
Cu toate acestea, desi pot inmatricula masinile cu numere neutre pentru a circula international, locuitorii si agentii economici ce efectueaza transporturi de marfuri si pasageri nu au dat buzna sa faca acest lucru.
Cand Ucraina a decis sa nu mai perpetueze situatia aceasta si sa nu mai admita masini cu numere transnistrene dupa circa doi ani in care transnistrenii au avut la dispozitie tot timpul necesar sa faca cest lucru, atunci Tiraspol a reclamat din nou o blocada din partea Kievului.
Mai mult, Krasnoselski a incercat din tot sa atinga o latura sentimentala spunand ca regiunea transnistreana are in componenta si circa 100.000 de ucraineni care vor fi afectati de masura Ucrainei. De aceea, Tiraspolul vede o eventuala interventie a Rusiei ca solutie pentru deblocarea situatiei.
Nici in ceea ce priveste distrugerea sau evacuarea munitiilor de la Cobasna, liderul separatist Vadim Kranoselski nu a vazut solutii. Acesta s-a aratat mai degraba preocupat de un posibil impact asupra mediului in urma distrugerii, si nu de pericolul real al unei catastrofe de proportii in cazul in care depozitul vechi de munitii de la Cobasna ar putea sari in aerul cu totul. De altfel, astfel de accidente au fost frecvente in ultimii ani in Rusia.
Depozite de munitii vechi sovietice au explodat in august 2019 in regiunea Krasnoiarsk din Rusia, incident soldat cu morti si raniti, iar in octombrie 2020, un depozit cu circa 75.000 de tone de munitii a explodat in regiunea Riazan, fapt ce a condus evacuarea a 2.000 de oameni din satele vecine.
De altfel, Cobasna se afla la doar patru kilometri de cea mai apropiata localitate din Ucraina, iar un eventual accident ar putea afecta si aceasta tara fara niciun dubiu.
Fotbalul ca instrument de softpower
Ce nu a reusit prin diplomatia clasica de ani circa trei decade, cu tot sprijinul diplomatiei moscovite, Tiraspolul a reusit prin asa-numita „paradiplomatie a fotbalului”. Un termen ce defineste scopuri ale Rusiei atinse prin proxy.
Dupa victoria suprinzatoare a echipei Sheriff Tiraspol impotriva legendarei echipe a Real Madridului, regiunea separatista transnistreana a fost asezata fie si temporar pe harta lumii. Toti ochii planetei au ramas atintiti asupra acestei echipe de fotbal si multi dintre telespectatori au putut afla, asa cum a titrat cel mai mare cotidian de sport din Spania – „Marca” – ca in grupele Champions League joaca o „echipa fara tara”.
Cu toate acestea, ziarele lumii au facut si mici investigatii sa afle ce se afla in spatele acestui succes si au scris despre contrabanda, spalari de bani negri si o regiune controlata de facto de Rusia prin proxy, despre realitatea ca niciun moldovean nu face parte din primii 11 in teren si ca, in fapt, aceasta echipa reprezinta trustul Sheriff controlat de oligarhul local, Viktor Gusan.
Dar ne aflam doar la o treime din drumul Sheriff-ului in aceasta competitie, dupa ce echipa a jucat doua din cele minim sase meciuri programate in aceasta faza a grupelor. Calculele de pe hartie arata ca numai la aceasta ora in conturile clubului Sheriff din Tiraspol vor intra minim garantat peste 21 de milioane de euro. Bani legali din partea UEFA.
De atfel, profiturile nu se vor opri aici, iar trecerea de faze optimilor poate insemna depasirea pragului de 30 de milioane de euro. La aceste castiguri se vor mai adaugat si viitoarele transferuri ale unor jucatori ce s-au facut remarcati in aceasta competitie si carora li s-a marit substantial cota de piata. Sheriff vinde de ani buni jucatori pe milioane de euro, fara insa ca statul sau sportul moldovenesc sa aiba cumva beneficii din acest lucru.
Clubul Sheriff Tiraspol nu a facut niciun secret din sustinerea la vedere a separatismului transnistrean. Politicul a mers mana in mana cu fotbalul. La fel cum holding-ul Sheriff sustine deschis partidul de guvernare „Obnovlenie” si pe Vadim Krasnoselski, cel care de altfel a si lucrat pentru acest holding in trecut.
Krasnoselski a anuntat ca va candida in decembrie la un nou mandat de lider al regiunii secesioniste, iar succesele din fotbal vor fi puse prin „transfer de imagine” in contul electoral al acestuia. Ramane de vazut cum vor fi folosite oportunitatile de imagine de catre liderii transnistreni in urmatoarele saptamani cand Real Madrid sau Internatzionale Milano urmeaza sa ajunga la Tiraspol pentru a juca pe stadionul lui Sheriff.
Sheriff Tiraspol nu face acum decat sa repete o reteta patentata deja de fotbalul rusesc de a incearca de mai bine de 20 de ani lovituri de imagine de „soft power” precum cazul Chelsea Londra, cumparata in 2003 de oligarhul rus Roman Abramovici si care a cucerit mai multe trofee continentale, ce face Gazpromul care s-a impamantenit de ani buni ca principalul sponsor al Champions League, sau ce a facut Moscova cand a investit 10 miliarde de dolari pentru a organiza Cupa Mondiala de Fotbal din 2018.
Ce poate face Chisinaul?
Cel mai la indemana instrument pe care Chisinaul il are este fiscalizarea afacerilor din stanga Nistrului, inclusiv banii clubului Sheriff Tiraspol care este afiliat Federatiei Moldovenesti de Fotbal si care nu se supune regulilor fiscale ale Republicii Moldova, asa cum o fac si celelalte cluburi. Moldova poate profita si de inchiderea sau cel putin obstructionarea unui canal important de contrabanda spre portul Odesa, odata cu decizia Kievului de a opri masinile transnistrene.
Povestea despre „diplomatia fotbalului”, inceputa de fostul premier Vlad Filat in urma cu aproximativ un deceniu, s-a dovedit ineficienta. Ba mai mult, a consolidat relatiile corupte dintre politicienii dintre cele doua maluri ale Nistrului. Intalnirile s-au dovedit mai mult unele de afaceri oneroase, decat de rezolvare a unui dosar important. De altfel, scutirile de taxe din partea Chisinaului nu sunt altfel decat baloane de oxigen financiare pentru supravietuirea acestei entitati.
Ceea ce trebuie sa realizeze primordial si pe repede-inainte Chisinaul este sa se conecteze la sistemul energetic european cat mai rapid, nu atat in zona gazelor naturale, cat in zona energiei electrice. Cumparand energie electrica produsa la Cuciurgan din gazul rusesc neplatit de Transnistria de 15 ani si cu o datorie deja de sapte miliarde de dolari, Chisinaul nu face decat sa prelungeasca nerezolvarea acestui dosar tinut pe loc de Tiraspol si Rusia pentru a consuma din preocuparile si atentia Chisinaului de a avansa pe calea europeana.
Pe de cealalta parte, Rusia va face tot ce ii sta in putere sa obstructioneze conectarea energetica a Republicii Moldova la Europa, iar dosarul transnistrean nu va fi niciodat rezolvat din vointa sau initiativa Moscovei.
De facto, dand cartile pe fata, Moscova nu are nici in clin si nici in maneca cu rezolvarea acestei probleme. Nu ar avea niciun avantaj, iar scenariul negocierii Transnistriei pentru un ipotetic avantaj mai mare intr-o negociere cu Occidentul este deja o ipoteza perimata si un drum fara capat.
Transnistria nu reprezinta astazi decat un focar de probleme perpetue si mai putin unul de rezolvari, iar Chisinaul trebuie la un moment dat sa preia haturile acestei probleme, in special in zona economic-bancara si sa incheie socotelile in aceasta poveste care nu se va termina niciodata din perspectiva negocierilor clasice. Sigur, riscurile nu trebuie asumate, ci calculate, iar pasii trebuie sa fie mici, dar fermi.