Au ajuns in Moldova in urma cu doi ani, goniti de razboiul ce a inceput in Ucraina. In tara noastra au fost intampinati cu bunatate si speranta, care i-au incurajat sa-si deschida sufletul si sa invete sa traiasca si sa se bucure din nou. Este povestea a doi soti din Odesa. El - jurist, ea - profesoara de muzica, impreuna au reusit sa creeze un cor si sa raspandeasca pace si bucurie printre semenii lor.
A reusit sa creeze o oaza de liniste si pace – datorita muzicii.
Este povestea Iraidei Spac, o profesoara de muzica din Odesa, care s-a refugiat in urma cu doi ani, impreuna cu sotul ei, la Chisinau.
Leonid SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Zece kilometri pana la vama am mers Chiar la inceput, oamenii mergeau si cu copii, pisici, strasnic.”
Iraida SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Ne-am adaptat intr-o locatie comoda si am intalnit aici doar oameni buni. Am intalnit doar intelegere, doar bunatate, ajutor, pentru care suntem recunoscator intregii tari.”
A fost nevoie insa de mult timp, pentru a prinde curaj si a iesi din casa. Astfel Iraida a aflat despre centrul pentru refugiati de pe strada 31 august 151.
Iraida SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Am ajuns aici intamplator. Am cunoscut o doamna care lucra aici si mi-a zis ca la centru este un pian.
M-a intrebat pot canta, i-am raspuns ca da. Poate incercati si acest „poate” s-a transformat in cor. Aici noi socializam, bem ceai, vorbim, cantam.”
Si asa, usor, Iraida a reusit sa adune in jurul ei o mana de oameni, la fel in cautare de liniste si de un strop de fericire.
Leonid SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Mi-a zis mergi si canta. Nu te plictisi, si am inceput a canta.”
Larisa SPIRINA, REFUGIATA DIN KIEV: „De aici cand ies energia ramane cu mine inca doua sau trei zile. Din luna mai ma stradui sa cant, e bine emotional, mai ales cand facem asta in grup.”
Liubov BURLACA, PARTICIPANTA: „Muzica este pentru suflet, de ce inainte si moldovenii cand ieseau la munca pe deal mereu cantau?! La fel la ucraineni, fara muzica nimic nu avea loc, nici nunta, nici botez, nici zi de nastere.”
„Cand ies de aici o saptamana zbor ca pasarea.”
Si pentru Valentina Astapciuk, care s-a refugiat din Mariupol corul a fost o adevarata salvare.A facut-o sa mai uite pentru cateva clipe de durere si de experienta pe care a trait-o fugind de razboi.
Valentina ASTAPCIUK, REFUGIATA DIN MARIUPOL: „ Putini isi pot imagina cum te simti cand nu esti in tara ta, in orasul tau. E ca un copac care a fost scos din radacina si resadit. Dar am reusit sa ne adaptam, Moldova a fost buna cu noi. Viata merge inainte, chiar si prezenta la acest cor, cantam, sufletul se bucura, inima se deschide.”
Si asa de aproape un an, aceasta comunitate incearca sa invete sa se bucure din nou de viata si sa se inconjoare de speranta.
Iraida SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Aici e important ca oamenii vor sa cante, majoritatea nu au studii. Nu degeaba ne numim „Cor pentru suflet”, piesele sunt pentru suflete.Este o modalitate de a te exprima prin muzica, sa supravietuiesti si sa primesti incurajare emotionala.”
Isi doresc pace in tara lor si mai ales ca generatia tanara sa revina acasa, in Ucraina.
„Trebuie sa credem in bine, sa credem in victorie, sa asteptam, sa ne apropiem de ea. Chiar si prin activitatea noastra.”