Ca in povestile lui Creanga, copiii de la o gradinita din capitala au mers la cirese. Dar nu la furat, ci la cules. Dis-de-dimineata, micii exploratori, echipati cu caldaruse si buna dispozitie au pornit la treaba.
Si, dupa ce si-au strigat sloganul, micutii de la gradinita Poenita Picilor din capitala au pornit la drum.
“Ce veti face acolo? Vom culege cirese!”
“Stiti cum se numeste luna iunie in popor? Ciresar!”
“Ce asteptari aveti voi? O sa mergem cu autocarul!”
Ajunsi, in livada, picii si-au facut loc prin iarba inalta cat unii din ei, nerabdatori sa gaseasca cei mai incarcati pomi.
“Mie mama mi-a spus sa culeg cele mai bune cirese.”
Noua activitate le-a placut atat de mult, incat unii si-au ales pe loc meseria.
“Ai vrea sa devii culegator de cirese? Da.”
“Cum iti pare e greu sa culegi cirese? E greu.”
“Ce vei face cu ele? Le mananc acasa.”
Dupa ce si-a umplut caldarusa, ca sa nu se plictiseasca atata timp cat colegii sai munceau, Darius si-a propus sa numere toti copacii din livada.
O prietena i-a sarit in ajutor.
“Cam cati pomi sunt aici? 1050.”
Unii au examinat minutios pomii, iar pentru ca observatiile lor sa fie mai exacte, s-au catarat in copaci.
Altii au despicat cireasa in patru.
“Un os.”
Educatorii spun ca le-au organizat aceasta excursie, pentru ca picii sa mai scape de rutina, iar urmatoarea lor destinatie este o ferma de struti.
“A fost o zi frumoasa si interesanta pentru ei, am asteptat-o demult… copii sunt incintati si fericiti ca au ajuns intr-un loc foarte frumos.”
“Au fost destul de entuziasmati. Au vrut sa culeaga ei singuri, dar sigur ca ii mai ajutam si eu.”
Copiii au plecat din livada cu multe impresii si cosuletele pline cu cirese, gata sa traiasca inca o data o asemenea experienta.