Campaniile electorale vin si se duc, dar nevoile oamenilor din sate raman aceleasi. In multe localitati din Moldova, satenii vor aceleasi lucruri, unele elementare – apa la robinet, gaz in teava si sistem de canalizare. Viseaza si ei la un trai ca-n tarile europene, dar sunt constienti ca ramanem cu mult in urma civilizatiei.
Am pornit din capitala, iar dupa aproape o ora de mers cu masina am ajuns la hotarul dintre raionul Straseni si Orhei. Acolo gasim satul Tabara. Localitatea de aproape o mie de suflete, e ca la o margine de lume. Ascunsa intre paduri si drumuri care nu au vazut strop de asfalt, placuta de la intrare pare ca te teleporteaza in 1762.
Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: “Cu un picior in secolul 21 si cu altul in secolul trecut. La intrarea in localitate avem o fasie de asfalt. Aceasta insa mai mult aprinde pofta oamenilor de conditii bune, decat sa o potoleasca, intrucat are nici mai mult, nici mai putin, de 300 de metri. Asa ca o putem cuprinde chiar si cu privirea.”
“Ce gospodar incepe ogorul sa-l praseasca de la mijloc. Au venit si ne-au murdarit ochii.”
Praful se asterne pe masina, iar rotile autoturismului ajung ba intr-o groapa, ba in alta. Inainte de alegeri oamenii enumera aceleasi dorinte ca acum un deceniu.
”Noi dorim drum. Mereu vorbim de drum, dar nu se mai face.”
Asa ca la o ploaie, cizmele de cauciuc sunt in trend.
“-Va vad cu incaltamintea curata, cand ploua ce se intampla pe drum? - E glod, e nevoie.”
"-Cum este sa impingeti caruciorul pe asa un drum? -Cand ploua nu iesim fara.”
In centrul satului, privelistea e la fel de trista.
Ei, dar in timp ce la Dubai se construiesc zgarie-nori, la Tabara oamenii nu-si pot construi o baie ca lumea, neavand sistem de canalizare.
“Face fiecare om unde are baie, cate o groapa. Nici nu cred repede sa fie.”
De cateva luni in sat s-a facut apeduct, dar pana in curtile oamenilor apa asa si nu a ajuns, multi din ei spunand ca nu le ajung bani. Silviei Olari isi tine masina de spalat pe prispa casei, dar o foloseste ca pe un lighean.
De lavoar nici pomina, apa se toarna in pumn cu o cana, iar la dus apa se toarna din caldare.
“Incalzim apa, facem focul la plita sau in casa. Ne spalam. -Cand vrem sa va spalati pe maini? -Avem cani. Aici spalam incaltamintea de glod.”
La cuptor, ca acum doua sau trei sute de ani in urma, nu doar se incalzeste apa pentru baie, dar se face si mancare. Cheltuielile zunt zero, intrucat lemnele sunt adunate din padure.
Gazul se foloseste doar de sarbatori, pentru ca butelia e adusa cu greu, de la cativa km. Conducta de gaz a ajuns pana la marginea satului, dar cand va fi in aragaz – nu se stie.
“-Aveti un loc de munca in localitate? -Nu, ma duc peste hotare. Sa investeasca in agricultura, sa se intoarca tinerii. Ei vin toti sa fure.”
“Tineretul pleaca, nu are perspectiva.”
Afisele electorale flutura atarnate pe gardurile din sat si hranesc sperantele oamenilor, din patru-n patru ani.
Vazuti cu mandatul in maini, alesii incep sa uite ce au promis, spun oamenii, iar saracia devine o obisnuinta.