Parlamentul European, reunit in sesiune plenara, a votat astazi un text care recomanda inceperea negocierilor cu Republica Moldova in vederea aderarii la Uniunea Europeana.
In favoarea inceperii negocierilor au votat:
448 dintre europarlamentarii prezenti;
45 au votat impotriva;
43 s-au abtinut.
Rezultatul votului nu lasa loc pentru vreo indoiala, dupa ce dezbaterile in plenul Parlamentului, in urma cu doua zile, marti dupa-amiaza, aratasera deja o larga majoritate in favoarea inceperii negocierilor cu Chisinaul, scrie g4media.ro
Desi dezbaterea, marti, a fost despre perspectivele aderarii Republicii Moldova, unii vorbitori au exprimat aceeasi dorinta si despre Ucraina.
Rezolutia parlamentului nu obliga guvernele sa accepte inceperea negocierilor, dar este importanta. Urmeaza un raport luna aceasta al Comisiei Europene, care va analiza reformele introduse de guvernul de la Chisinau si care – dupa cum totul o arata – va recomanda de asemenea inceperea negocierilor, dar adevarata decizie le revine sefilor de stat si de guvern ai celor 27 de tari ale Uniunii, care se vor reuni in luna decembrie la Bruxelles.
Republica Moldova si Ucraina au primit inca de anul trecut statutul de „tari candidate” la UE. Georgia nu a primit atunci acel statut, desi Tbilisi si Chisinaul au semnat simultan o cerere de aderare la UE, in martie 2022, la opt zile dupa inceperea invaziei Rusiei in Ucraina.
Aderarea la UE nu poate insa veni curand, iar procedura este foarte complexa si lunga. Majoritatea expertilor estimeaza ca Republica Moldova ar putea intra in UE, in cel mai bun caz, dupa 2030.
In afara de Republica Moldova si Ucraina, „tarile candidate” sunt actualmente Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia si Turcia.
UE traverseaza insa de mai multa vreme ceea ce se numeste „oboseala extinderii“. Populatia UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, in special tari sarace est-europene foste comuniste.
Nu exista o durata precisa a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii si pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia dintre tarile membre. Cazul Turciei, de pilda, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE acum 60 de ani: in 1963. Turcia a capatat apoi statutul de tara candidata in 1999 si si-a inceput negocierile in 2005. Croatia, in schimb, care si-a inceput negocierile exact in acelasi timp cu Turcia, in 2005, le-a incheiat in 2011 si este deja membra in UE incepand din 2013.
Apoi, extinderea Uniunii n-ar fi deloc o tema populara in alegerile europene care vor avea loc in iunie 2024. Se adauga la asta faptul ca Uniunea Europeana nu poate primi o tara cu frontiere neclare sau care are trupe straine pe teritoriul sau (fortele rusesti din regiunea separatista, in cazul Republicii Moldova).
Dar preocuparile statelor membre cu privire la mecanismele si viabilitatea unei astfel de extinderi reprezinta o amenintare serioasa la adresa proiectului, care este totusi sprijinit de Emmanuel Macron si alti lideri, precum presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care isi joaca credibilitatea cu asta.
Indemnand la prudenta, ministrul irlandez de externe, Peter Burke, a spus ca, desi Irlanda este „in favoarea” extinderii, el nu vede posibila o data a unei noi extinderi pana in 2030.