Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat R. Moldova sa achite suma de 144,6 mii de euro, echivalentul a aproximativ 3 milioane de lei, pentru doi reclamanti, dupa ce a constatat ca procesul de revizuire a unor hotarari judecatoresti definitive a fost utilizat de catre Curtea Suprema intr-un mod incompatibil cu principiul securitatii juridice, scrie zdg.md
La originea cauzei se afla doua cereri depuse de Consocivil S.A. si Maria si Igor Zelinschi. Compania si reclamantii s-au plans in fata Curtii de incalcarea drepturilor lor garantate de Articolul 6 § 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, invocand ca anularea hotararilor irevocabile pronuntate in favoarea lor a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si, prin urmare, dreptul la respectarea bunurilor lor. Reclamantii au fost deposedati de unele bunuri imobile achizitionate in urma unor decizii de revizuire a hotararilor judecatoresti.
Vedeti, mai jos, circumstantele cazului:
La 4 octombrie 1994, societatea reclamanta, fosta societate Consocivil S.A. (denumita in continuare „societatea C.”) a incheiat un contract cu compania Stimul-M („compania S.M.”), prin care s-a angajat sa construiasca o cladire. Prin acelasi contract, filiala nr. 51 a societatii C. a fost desemnata ca responsabila pentru executarea constructiei.
In urma neexecutarii contractului, societatea S.M. si compania Stimul-W („societatea S.W.”), sucursala a societatii S.M., au depus cerere de chemare in judecata privind repararea prejudiciului. La 15 iunie 1999, Judecatoria Economica a admis actiunea si a obligat societatea C. sa plateasca societatii S.W. suma de 249.538 Lei. A fost emis titlul executoriu cu nr. 5-7/ 99, iar Compania C. a platit o parte din prejudiciu, adica suma de 108.930 lei.
La 30 iunie 2000, societatea C. a fost divizata in patru entitati juridice distincte: societatea reclamanta, Lucomont – fosta filiala nr. 51, Execond si Consoveloce. Compania reclamanta a solicitat instantei inlocuirea sa de catre Lucomont in procedura de executare nr. 5-7/ 99, argumentand in acest sens ca societatea Lucomont a substituit filiala nr. 51 in ceea ce priveste datoriile si creantele respective, inclusiv datoria care rezulta din neexecutarea contractului cu societatea S.M. De asemenea, aceasta a solicitat anularea titlului executoriu. La data de 11 mai 2004, Judecatoria Economica a respins cererea. Compania reclamanta a declarat recurs impotriva acestei decizii. Printr-o decizie definitiva din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Economica a admis recursul, inlocuind societatea reclamanta cu societatea Lucomont in procedura de executare si anuland titlul executoriu nr. 5-7/99. Prin urmare, a recunoscut Lucomont ca debitor a datoriei in valoare de 249.538 lei in ceea ce priveste societatea S.W.
La o data nespecificata, societatile S.W. si Lucomont au depus cerere de revizuire a deciziei din 23 iunie 2004. Acestea au pretins ca Curtea de Apel Economica a gresit in aprecierea circumstantelor cauzei. Curtea a examinat recursul in absenta S.W., in pofida cererii de amanare a acesteia. La 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Economica a respins cererea lor ca neintemeiata. Companiile S.W. si Lucomont au declarat recurs impotriva acestei decizii. Compania reclamanta a contestat recursul, argumentand ca nu exista motive legale pentru a admite cererea de revizuire. La 10 martie 2005, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul, a anulat decizia finala din 23 iunie 2004 favorabila societatii reclamante si a dispus reexaminarea cauzei. In sustinerea deciziei sale, ea a indicat ca judecatorii de apel au judecat gresit circumstantele cauzei.
La 29 iunie 2005, Curtea de Apel Economica, , a respins cererea Consocivil S.A. de substituire cu societatea Lucomont.
Cererea nr. 5314/06
Reclamantii, Igor Zelinschi si Maria Zelinschi s-au nascut in 1966 si respectiv 1969 si traiesc in Chisinau.
La 23 aprilie 2004, reclamantii au achizitionat de la o terta parte subsolul unui cinematograf cu suprafata de 289 m.p., la un pret de 2.010.200 Lei (141.476,70 Euro). Acestia au inregistrat dreptul de proprietate in registrul bunurilor imobile.
Printr-o decizie definitiva din 6 iulie 2005, Curtea Suprema de Justitie a respins actiunea in anulare a contractului de vanzare-cumparare care a fost inaintata de catre doua banci.
La data de 10 august 2005, cele doua banci au inaintat o cerere de revizuire a deciziei din 6 iulie 2005, argumentand ca subsolul in cauza nu constituia o proprietate separata, dar era parte a cinemaografului si, prin urmare, nu putea fi vandut separat. Bancile si-au fundamentat cererea cu certificate emise de furnizorii de energie electrica si de apa, care atesta existenta unui sistem unic de alimentare cu apa si electricitate a subsolului litigios. Reclamantii au contestat cererea de revizuire, constatand ca cererea de revizuire este lipsita de motive legale.
CITESTE MAI DEPARTE PE: zdg.md