In Hotararea EVN Bulgaria Toplofikatsia Curtea a analizat compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei reglementari nationale in materie de furnizare a energiei termice si a statuat ca Directiva 2011/83 privind drepturile consumatorilor si Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale nu se opun unei reglementari nationale care obliga proprietarii unui apartament dintr-o cladire aflata in proprietate comuna racordat la o retea de incalzire centralizata sa contribuie la costurile legate de consumul de energie termica aferent partilor comune si instalatiei interioare ale cladirii, cu toate ca nu au solicitat in mod individual furnizarea energiei termice si nu o utilizeaza in apartamentul lor, scrie Bizalw.md
In ceea ce priveste aceasta reglementare, Curtea a mai dispus ca Directivele privind eficienta energetica nu se opun ca facturile referitoare la acest consum sa fie stabilite, pentru fiecare proprietar al unui apartament din cladire, in mod proportional cu volumul incalzit aferent apartamentului sau.
Litigiile principale se inscriu in contextul a doua actiuni privind plata unor facturi trimise proprietarilor de apartamente din cladiri aflate in proprietate comuna si care privesc consumul de energie termica aferent instalatiilor interioare si partilor comune ale acestor cladiri, intrucat unii dintre acesti proprietari au refuzat sa plateasca aceste facturi. Astfel, acestia apreciaza ca, desi cladirea lor este alimentata de la reteaua de incalzire centralizata in temeiul unui contract de furnizare incheiat intre coproprietate si furnizorul de energie termica, totusi ei nu au consimtit sa beneficieze de energie termica si nu o utilizeaza in propriile lor apartamente.
Curtea s-a concentrat mai intai asupra interpretarii notiunii de ”consumator” in sensul Directivei 2011/835 si a statuat ca se regasesc in aceasta notiune, in calitatea lor de clienti ai unui furnizor de energie, proprietarii si titularii unui drept real asupra unui apartament dintr-o cladire aflata in proprietate comuna racordat la o retea de incalzire centralizata intrucat sunt persoane fizice neimplicate in activitati comerciale sau profesionale. Curtea a dedus astfel de aici ca respectivele contracte de furnizare a energiei termice in discutie in cauza principala intra in categoria contractelor incheiate intre profesionisti si consumatori in sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2011/83.