Cu mai putin de doua mii de lei pe luna, o femeie din Hancesti incearca sa supravietuiasca, avand o fata tintuita la pat si una de scoala. A ramas pe drumuri dupa ce divortat de sot, care se imbata si o batea. Acum ea incearca sa se angajeze in calitate de asistenta personala a fiicei sale, insa nu poate asa cum nu are viza de resedinta nicaieri.
“Iata asa. Ce vrei tu, Maria? Hai stai mama, ca esti greluta.”
Desi la nastere medicii spuneau ca Maria nu va trai decat cateva luni. Acum fetita are 10 ani si este o mare bucurie pentru mama sa.
Elena COJOCARU, MAMA: “Ea traieste cu dragostea noastra si se mentine cu zahar, nu vorbeste, nu merge. Sta doar la pat. Este foarte greu. Numai o mama stie, care are copii cu dizabilitati acasa.”
Maria are multe probleme de sanatate si sufera si de diabet zaharat. Lunar ea consuma cate 20 de kilograme de zahar, cantitate necesara pentru a-i ridica nivelul de glucoza in sange.
Elena COJOCARU, MAMA: “Noi traim cu pensia ei, cu 1700, altceva nu am nimic. De la nastere este traumata, creierul este blocat, face convulsii, cade in coma.”
Ajutorul si sprijinul Elenei este fiica mai mare, Paula, care are 13 ani si este in clasa a saptea. Ea stie sa faca ordine, mancare si sa aiba grija de sora ei.
Paula COJOCARU, SORA: “Ii place mereu cineva sa fie langa ea. Cand mama pleaca, afara, undeva stau eu cu ea, pleaca la magazin, stau eu cu ea. O ajut. Daca trebuie sa plece la Hancesti cu documente imi cer voie de la scoala si stau cu sora.”
Acum un an Elena a divortat de sotul ei din cauza ca acesta o agresa cand consuma alcool. Acestia locuiau in satul Fundul Galbenei, raionul Hancesti. Femeia a plecat de acasa impreuna cu fiicele sale, avand doar o sacosa cu haine. A fost primita de o familie din Costesti, Ialoveni, asa cum in casa lor nu locuia nimeni. Cu conditia ca va avea grija de gospodarie, poate locui intr-o camera.
Elena COJOCARU, MAMA: “Eu ce nu m-as duce la lucru, sa muncesc in rand cu lumea, dar nu pot. Nu pot sa imi las copilul in drum si eu sa ma duc sa lucrez. E copilul meu, eu l-am dus in burta, eu trebuie sa am grija de el cat voi putea.”
Acum femeia incearca sa obtina documentele necesare pentru a putea deveni asistenta personala pentru fiica sa, astfel ea va avea salariu, fiind angajata la stat. Exista insa o problema - lipsa unui loc stabil de trai.
Elena COJOCARU, MAMA: “Nu am casa mea, nu am nimic, ma duc intr-o casa, ma duc in alta. Trebuie sa ma duc sa rog stapanul sa ma duc cu el la primarie, ca el sa imi dea confirmare ca si sa pot primi ajutorul social.”
Primarul satului Costesti sustine ca atat timp cat femeia nu are viza de resedinta in localitate, ea nu poate fi angajata ca asistenta sociala.
Vasile BORTA, PRIMARUL SATULUI COSTESTI: “Se adreseaza la asistenta sociala si vedem care este solutia. Asistenta sociala o sa analizeze cazul si, daca este posibil, o sa intram in situatie. Noi avem probleme grave cu sute de oameni din toata Republica si eu nu pot sa ma gandesc unde sa ii incadrez, in ce spatiu.”
Conform datelor Casei Nationale de Asigurari Sociale, in 2020 in tara noastra erau peste 170 de mii de persoane cu dizabilitati, dintre care mai bine de zece mii sunt copii de pana la 17 ani.