In fiecare zi, incepand cu 19.00 si pana aproape de miezul noptii piata "Calea Basarabiei" se transforma intr-un "Aalsmeer" al Moldovei, celebra bursa de flori din Olanda, de unde sunt importate majoritatea florilor din intreaga lume. Aici, zeci de comercianti vand flori la pret angro si sute de cumparatori, indeosebi in ajun de 8 martie, se inghesuie sa achizitioneze flori mai ieftin, in majoritatea cazurilor pentru a le vinde mai scump a doua zi, in toata tara, scrie ZdG.md
Astazi, piata este dominata de lalele de toate culorile, zambile sau primule crescute în Moldova, pe când trandafirii, crizantemele sau alstromeriile sunt aduse de peste hotare. Cei mai multi comercianti, îndeosebi cei care vând flori importate, fug de obiectivul camerei de filmat.
Unii dintre ei spun si care este motivul.Comerciantii sustin ca nu au nevoie de publicitate, pentru ca a doua zi se trezesc cu FISC-ul în fata, care, la rândul sau, îi amendeaza pentru ca dispun de aparate de casa si, respectiv, nu elibereaza bon de plata.
„Platim impozitul regulat, avem gospodarie taraneasca. Aici, toti florarii au gospodarii taranesti”, declara un comerciant care vinde lalelele pe care le creste în sere.
„Pun amenzi celor care nu au aparate de casa. Nu suntem de acord, pentru ca noi avem facturile, dam facturi, dar nu putem la fiecare cumparator, caci ei iau câte un buchet, sa dam cec, sa batem în aparatul de casa”, se arata indignat comerciantul.
Alaturi, un agricultori din Bardar spune cum se cresc florile pâna a ajunge cu ele în târg.
„Agricultura este foarte costisitoare. De la început si pâna la urma avem foarte multe cheltuieli. Avem pierderi la ele si le realizam cu 9-10 lei piata. Noi avem un venit de doi lei la floare. Nu e atât de mare bogatia de la dânsele, dar muncim pentru ca nu ne ajunge leafa de la stat ori nici nu lucram, avem numai cote de pamânt, o parte din oameni. Sa avem cu ce creste, întretine copii.
Bulbii îi crestem pe deal, la pamânt, toata vara prin soare la prasit. Îi scoatem si îi pastram la frigidere, dupa tehnologie. Pe urma îi plantam în serele de pe lânga casa. Toata iarna, ca sa nu ne odohnim, muncim”, povesteste Gheorghe Tonu.