De ce spune un deputat din Tiraspol ca participarea Romaniei la rezolvarea conflictului transnistrean este inadmisibila: „Un stat ce a fost de partea lui Hitler si a admis crime enorme pe teritoriul regiunii”

HotNews.ro a dorit sa afle cum se vad evenimentele recente din Transnistria (dar si solutionarea conflictului inghetat de pe teritoriul Republicii Moldova) si din perspectiva cealalta, a politicienilor asa-numitei „Republici Moldovenesti Nistrene”, formatiune nerecunoscuta de autoritatile de la Chisinau.

Jurnalistii HotNews.ro au stat de vorba cu Andrei Safonov, in varsta de 57 de ani, care este deputat al Sovietului Suprem de la Tiraspol, asa-zisul parlament din regiunea transnistreana. In anii 90, politicianul a fost deputat in Parlamentului Republicii Moldova, iar in 2006 a candidat pentru functia de „presedinte” al Transnistriei.

In interviul pentru HotNews.ro, Andrei Safonov a declarat ca negocierile politice privind reglementarea transnistreana sunt mai putin posibile in contextul razboiului din Ucraina. De asemenea, el a mai spus ca Tiraspolul nu va accepta niciodata excluderea Rusiei din acest proces si, in acelasi timp, el respinge categoric ideea implicarii Romaniei, acesta fiind un stat care ar fi promovat o politica „expansionista”.

Totodata, deputatul transnistrean a declarat ca incidentele de saptamana trecuta, cand au avut loc explozii si impuscaturi in stanga Nistrului, au provocat ingrijorari, atat la Chisinau, cat si la Tiraspol, dar ca incidentele ar fi fost organizate de unele grupari din Ucraina. Declaratiile lui Safonov sunt insa contrazise de autoritatile de la Chisinau care spun ca in spatele exploziilor ar sta unele forte din interiorul regiunii transnistrene.

In urma cu exact o saptamana la Tiraspol au avut loc exploziile in sediul asa-zisului minister de securitate. Au urmat atacuri si in alte localitati din stanga Nistrului. Cum va explicati ce s-a intamplat atunci si cine este in spatele acestor atacuri?

Andrei Safonov: Dupa mine, aceste acte teroriste, diversioniste, au avut drept scop sa creeze o stare de nervozitate in Transnistria. Asa cum a spus „presedintele” nostru (n.r- este vorba despre Vadim Krasnoselski, liderul administratiei nerecunoscute de Chisinau, iar ghilimelele apartin autoarei) intr-o declaratie televizata, urmele acestor acte teroriste duc spre Ucraina.

Cine anume ar putea sa organizeze si sa efectueze aceste atacuri, cu regret, nu putem spune acum. Pentru asta avem nevoie de dovezi. Dar, dupa cum vedem, a fost o incercare de a creea o stare de neliniste in randul populatiei care sa pericliteze activitatea normala in „stat”. In general, acest lucru nu s-a reusit, desi, sigur, oamenii au fost intr-o anumita masura ingrijorati. In prezent, situatia s-a ameliorat.

Am vazut cozi la linia administrativa (n.r.- dintre regiunea transnistreana si cea controlata de Chisinau) in aceste zile: oamenii intr-adevar plecau masiv din regiune?

Probabil, un anumit numar de oameni, nu semnificativ, a incercat intr-adevar sa iasa din regiune, intr-un loc sigur, mai ales cei cu copii. Dar pe langa randurile la iesirea din Transnistria, au fost si randuri la intrare. Vorbim despre oamenii care au petrecut sarbatorile pascale la rude in Republica Moldova (partea dreapta a Nistrului - n.r) si se intorceau inapoi. In aceste zile, eu personal am trecut prin posturi de control si am observat ca fluxul de transport practic a scazut.

Tiraspolul sustine ca Ucraina ar fi fost implicata in aceste atacuri, pe de alta parte, presedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat ca sunt actiunile unor grupari interne din regiune. Despre ce grupari ar putea fi vorba si de ce exista aceasta diferenta in calificarea atacurilor?

In declaratia „presedintelui Republicii Moldovenesti Nistrene” s-a spus ca urmele acestor atacuri duc spre Ucraina si nu ca aceste actiuni au fost organizate anume de reprezentantii conducerii Ucrainei sau de fortele armate ale acestei tari. Trebuie sa luam in calcul faptul ca in Ucraina, ca si in orice alta tara, exista grupari care urmaresc anumite scopuri. De asemenea, nu putem exclude si factorul unor actiuni de samavolnicie.

Unii experti vorbeau despre o posibila implicare a unor comandanti ucraineni locali sau a reprezentantilor unor partide politice, etc. In acest caz, ar fi iresponsabil sa aratam cu degetul spre o anumita persoana sau spre o anumita structura de stat.

In ceea ce tine de Transnistria, eu nu vad acum vreun sens ca o anumita forta politica ori o miscare sa fi fost implicate in asemenea cazuri. Mai ales ca, a doua zi dupa aceste declaratii, presedintele Republicii Moldova a mai spus ca nu detine informatii suficiente in acest sens.

De la inceput, s-a spus ca totul ar putea fi facut de rusi, insa daca se aduc invinuiri precum „ministerul de securitate” din Transnistria colaboreaza cu serviciile speciale din Federatia Rusa, atunci care era sensul ca aceste servicii sa impuste in aliatul lor?

La fel, nu ar avea niciun sens sa fie aruncat in aer nodul de telecomunicatii in Grigoriopol, care retransmite posturile de radio rusesti pe teritoriul Ucrainei. Nu afirm asta, dar nici nu exclud ca anumite grupari din Ucraina au decis ca pe langa crearea unor stari de nervozitate in Transnistria, care este un aliat al Rusiei, sa lipseasca o parte din populatia Ucrainei de posibilitate de a asculta posturile de radio din Rusia. Cred ca in viitor toate aceste detalii vor fi stabilite mai concret.

„Tiraspolul si Chisinaul au apreciat rational situatia actuala”

La Chisinau se discuta, inclusiv, despre o legatura dintre aceste incidente si negocierile referitoare la prelungirea contractului de livrare a energiei electrice de la centrala de la Cuciurgani din regiunea transnistreana pe malul drept al Nistrului, dar si despre prelungirea autorizatiilor pentru uzina metalurgica de la Rabnita, care alimenteaza existenta Transnistriei. Imediat ce Chisinaul si Tiraspolul au ajuns la o intelegere, situatia s-a linistit. Dumneavoastra admiteti vreo legatura dintre aceste evenimente?

Intr-adevar este o intrebare foarte interesanta. In opinia mea, in acest caz au jucat un rol ingrijorarile, atat ale Tiraspolului, cat si ale Chisinaului, legate de aceste incidente, cum ca am putea fi si noi atrasi in conflictele din jurul nostru.

Haideti sa amintim unele detalii: conducerea Republicii Moldova a declarat ca nu exista alternative pentru gazele rusesti, ca Moldova este gata sa achite in ruble, in caz de necesitate, de asemenea s-a vorbit ca activitatea uzinei metalurgice din Rabnita sa fie deblocata, iar Chisinaul sa cumpere energia electrica de la statia din Cuciurgani.

Diplomatia rusa, de asemenea, s-a conectat in acest proces. De aceea, Tiraspolul si Chisinaul au apreciat rational situatia actuala din jur si au ajuns la concluzia ca relatiile economice existente nu merita sa fie stricate si ca, in general, stabilitatea pe care o avem in prezent, trebuie sa fie pastrata. Acesta este motivul pentru care au ajuns la aceste intelegeri.

Daca intalnirea de joi dintre conducerea „Republicii Moldovenesti Nistrene” si cea a Republicii Moldova a ajutat in acest sens, este foarte bine. Observam ca situatia in jurul regiunii s-a linistit deocamdata.

Credeti ca totusi trebuie sa ne asteptam la noi provocari?

Transnistria a demonstrat rezistenta. Pana atunci au fost anuntate exercitiile fortelor armate ale Ucrainei, in linii mari, in regiunea Podolsk, pentru perioada 28-30 aprilie. Pe data de 2 mai aceste exercitii s-au terminat oficial. Formal, acest lucru il putem aprecia ca o scadere a tensiunilor, pentru ca fortele militare care au participat la aceste exercitii acum sunt repozitionate spre locatiile lor initiale. Astfel, putem sa spunem sa tensiunile incep sa dispara, insa suntem departe de a fi naivi.

„In opinia mea, Federatia Rusa nu intentioneaza sa intre pe teritoriul Republicii Moldova”

Presa straina, inclusiv publicatia The Times, scrie ca Rusia s-ar pregati pentru un atac asupra Republicii Moldova. In primul rand, admiteti un asemenea scenariu? Si daca acest lucru totusi se va intampla, pe cine veti sustine dumneavoastra?

In opinia mea, Federatia Rusa nu intentioneaza sa intre pe teritoriul Transnistriei, mai ales pe teritoriul Republicii Moldova. Dupa cum stim cu totii, pe teritoriul Transnistriei se afla doua componente ale trupelor ruse: grupul operativ care are obligatia de a pazi depozitul de armament de la Colbasna si contingentul de pacificatori, care au un mandat, alaturi de militarii din Transnistria si Moldova, dar si cei zece observatori ucraineni. Acestia insa au fost rechemati. Ei au drept scop mentinerea stabilitatii in zona de securitate, unde in 1992 a avut loc conflictul militar de la Nistru.

Daca nu va exista niciun pericol, atat pentru pacificatorii rusi, cat si pentru depozitul de la Colbasna, atunci, desigur, nu are niciun sens sa fie luate anumite masuri in continuare. Nimeni nu are niciun interes sa patrunda intr-o zona de stabilitate, cum sunt Transnistria si Moldova, adica zona care separa trupele ruse de trupele NATO, inclusiv, cele din Romania.

Nu exista niciun temei logic ca aceasta constructie sa fie sparta, nimeni nu va castiga in urma acestui lucru. Din ce observ atunci cand vorbesc cu diferiti oameni din Transnistria, aici Moldova nu este privita ca un stat dusman. Este evident ca la noi nu sunt impartasite viziunile nationalistilor pro-romani. Acestea sunt inacceptabile pentru locuitorii din regiunea transnistreana.

Cum credeti ca va fi posibila vreodata independenta Transnistriei, mai ales pe fundalul evenimentelor din Ucraina si recunoasterea de catre Moscova a asa-ziselor republici Donetk si Lugansk?

In prezent, in opinia mea, sunt examinate, in mod prioritar, nu subiectele teoretice de organizarea juridica a unor state, ci necesitatea de a pastra pace si stabilitate in zona Nistrului, pentru a nu admite un nou conflict, in orice forma. In ceea ce tine de posibilitatea de recunoastere a independentei Transnistriei - da, aceasta posibilitate exista.

Eu nu vorbesc acum despre pozitia oficiala a RMN (n.r.- „Republica Moldoveneasca Nistreana”) care este indreptata spre obtinerea acestui statut, de stat independent, recunoscut la nivel international, dar spun parerea mea. Aici eu ma bazez pe schimbarea hartii politice a lumii in ultimii 30 de ani, am in vedere recunoasterea independentei a aproape 30 de state.

Aceasta logica ne face sa credem ca recunoasterea Transnistriei ca un stat independent este posibila. Daca nu acum, atunci peste o anumita perioada de timp.

Evenimentele din Ucraina vor putea accelera acest proces?

Eu nu as vorbi despre faptul ca aceste evenimente accelereaza sau, dimpotriva, franeaza aceste procese. Acum scopul principal este de a mentine pacea pe Nistru. Evenimentele si declaratiile din ultimele zile ale lunii februarie demonstreaza ca, atat conducerea Transnistriei, cat si conducerea Republicii Moldova, demonstreaza ca scopul este de a pastra pacea cu fortele comune, ca sa nu fim atrasi in conflict. Chisinaul si Tiraspolul au declarat acest lucru inca de la inceputul evenimentelor din Ucraina.

„Participarea Romaniei in formatul de negocieri privind reglementarea transnistreana este absolut inadmisibila”

Ce credeti despre perspectiva formatului de negocieri „5+2”? Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a declarat ca formatul este viciat pe fundalul invaziei Rusiei in Ucraina, o tara agresoare, care face parte din acest format de negocieri pentru reglementarea conflictului de la Nistru.

In viziunea mea, negocierile politice cuprinzatoare in prezent sunt mai putin probabile. Si Ucraina, si Rusia sunt in aceste negocieri nu doar intermediari, dar si garantii reglementarii pasnice a conflictului „moldo-transnistrean”. Pe de alta parte, formatul „5+2” nu a fost anulat oficial, nici la nivel de propunere nu a existat aceasta idee de a-l demonta sau transforma intr-un mod sau altul.

Desigur, Transnistria niciodata nu va accepta ca Rusia, de facto aliat al RMN, sa ramana vreodata in afara unui asemenea format. La fel, nu vom accepta ca subiectele in cadrul reglementarii sa fie examinate fara Transnistria.

De asemenea, nu vom accepta ideea ca Rusia este un agresor in relatiile „moldo-transnistrene”. Asta pentru ca la inceput armata sovietica, iar ulterior si cea rusa, s-au aflat si se afla in continuare pe teritoriul RMN cu acceptul total nu doar al „autoritatilor” de la Tiraspol, ci si al populatiei din Transnistria. Acum trebuie sa avem rabdare si sa acceptam restabilirea pacii in partea de est, iar ulterior sa intoarcem la nuantele privind reglementarea, la fel ca si formatul de negociere.

Cum vedeti o posibila implicare a Romaniei in procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreana, tara care nu este prezenta in niciun format in acest sens? La Chisinau exista voci care sustin aceasta idee, in special, o propun reprezentantii curentului unionist.

In opinia mea, participarea Romaniei in formatul de negocieri privind reglementarea transnistreana este absolut inadmisibila. Atat Moldova, cat si Transnistria, dar si Rusia si Ucraina, cei care sunt implicati in procesul de negocieri, sunt parte a fostei Uniunii Sovietice, au trait intr-un stat, intr-o anumita masura au o mentalitate comuna. Astfel, toate aceste divergente sunt locale, „domestice”.

In ceea ce priveste Romania, pe teritoriul Transnistriei acest stat este privit ca o tara care istoric a promovat o politica expansionista de acaparare a teritoriilor, nu doar ale Moldovei, dar si ale Transnistriei. In special, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, era intr-o alianta cu Germania nazista, de partea lui Hitler. Astfel, participarea Romaniei, un stat care a admis crime enorme din partea trupelor sale pe teritoriul regiunii transnistrene, este inadmisibila. Eu sunt absolut sigur ca pozitia Transnistriei in acest sens nu se va schimba si in viitor.

Asta nu inseamna ca in prezent relatiile economice si culturale cu Romania contemporana nu trebuie dezvoltate. Cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca acum Romania este sa declare ca nu are pretentii acum asupra teritoriului Republicii Moldova, in orice fel de hotare. Pacea si stabilitatea sunt ceea de ce avem nevoie in prezent.

In cazul in care Transnistria va deveni un stat independent, cetatenii moldoveni si cei romani (n.r.- de pe teritoriul Transnistriei) ce vor trebui sa faca, cum se vor regasi in acest eventual stat?

In Transnistria nu exista probleme privind apartenenta etnica. Ceea ce tine de romani, eu pot sa va spun ca ei nu doar vor trai bine, ei si acum traiesc bine si pana acum au trait bine.

Va dau doua exemple: unul dintre reprezentantii poporului roman, Mihail Burla, a fost presedintele Sovietului Suprem. Iar generalul Stefan Chitac, romanul din Bucovina, a fost comandantul trupelor in perioada conflictului „moldo-transnistrean” si ulterior a ocupat si functia de „ministrul al Apararii” (in regiunea transnistreana - n.r.). La noi si moldoveni, si ucraineni, si rusi, si romani au ocupat cele mai inalte functii in „stat”.

Pe teritoriul Transnistriei, doar oficial, locuiesc reprezentanti ai 74 de etnii. Neoficial, dupa cum spun specialistii, sunt si mai multi. De aceea, sper ca si in continuare reprezentantii tuturor etniilor vor locui in pace pe teritoriul Transnistriei.

„Noi tinem minte foarte bine ca in 1992, atat Rusia, cat si Ucraina au sarit in ajutorul Transnistriei”

In acest context, vreau sa va intreb parerea dumneavoastra personala despre evenimentele din Ucraina si actiunile Rusiei: este un razboi sau o asa-zisa operatiune speciala de nazificare, asa cum insista Moscova?

Noi privim aceste evenimente cu o anumita rezerva, dar nu pentru ca ne temem de ceva. Motivele sunt urmatoarele: noi tinem minte foarte bine ca in 1992, atat Rusia, cat si Ucraina au sarit in ajutorul Transnistriei. Eu ii am in vedere pe militarii si voluntarii din Rusia si pe voluntarii din Ucraina.

In timpul regretabilului conflict din 1992, ei au aparat populatia din Transnistria de unionistii care atunci au impus Chisinaului agenda sa politica. De aceea, noi credem ca nu conteaza cine si cum numeste aceste evenimente, poporul rus si poporul ucrainean vor trai in prietenie si vor sustine Transnistria.

In acest sens, ei vor avea o intelegere totala. Trebuie doar sa avem rabdare si sa asteptam acest moment. In Transnistria toti sustin aceasta opinie, ca acest conflict intre frati, mai devreme sau mai tarziu, va fi reglementat.