Deficienta locomotorie nu este o sentinta. O demonstreaza un cuplu din Falesti dependent de scaunul cu rotile. Cu toate acestea, cei doi soti au reusit sa-si cumpere o casa cu ajutorul oamenilor, au facut o nunta de zile mari si doi copii perfect sanatosi. Desi greutati sunt multe, Marin si Maria spun ca sunt fericiti.
Sotii Andronache s-au cunoscut acum cativa ani la o tabara pentru persoane cu deficiente locomotorii din Chisinau. Acolo a si inceput povestea lor de dragoste.
Marin ANDRONACHE: „Ne-am luat numerele de telefoane, ne-am contactat, timp de patru ani ne-am sunat si ne-am intalnit.”
Desi a fost abandonat de parinti inca la nastere din cauza dizabilitatii sale locomotorii, Marin a invatat sa daruiasca iubire si sa se bucure de fiecare zi din viata sa. Dupa patru ani de relatie el si- cerut iubita in casatorie. O casa nu aveau, asa ca oamenii cu suflet mare au pus mana de la mana si au adunat astfel peste 20 de mii de euro.
Marin ANDRONACHE: “Cand s-a adunat suma mare de apartament, plangeam si ma bucuram. Ma grabeam sa o sun pe Maria sa ii spun bucuria. De 18 mii am cumparat apartament si de restul banilor am facut nunta.”
Desi ambii au deficienta locomotorie de gradul intai, Marin si Maria nu stau cu mana intinsa. De mai bine de patru ani, barbatul lucreaza la o fabrica unde da culoare jucariilor. Salariul insa este destul de mic.
Marin ANDRONACHE: “Salariul este de 3500 lei, dar acesti bani nu-mi ajung. Pentru servicii comunale, gradinita, hainute, produse alimentare, cu gazul e criza.”
Iar sotia lui, cu o pensie de invaliditate de 1500 de lei, incearca sa aduca bani, facand lucrari manuale.
Desi medicii le-au spus sa renunte la ideea de a face copii, tinerii si-au dorit enorm sa devina parinti. Astfel au venit pe lume Evelina si Damian.
Marin ANDRONACHE: “Cum o sa va descurcati voi, de ce va trebuie copii, sunteti doi invalizi, acum tot e scump, tie nu o sa-ti ajunga bani si maine poimaine il vei abandona.”
Marin ANDRONACHE “Eu ii spuneam Mariei, Evelina creste, de ce sa nu aiba si un fratior. Si Maria mi-a zis ca si ea la asta se gandea. Copiii cresc, noi imbatranim, da singura e urat. Trebuie sa fie un frate si o sora in viata.”
Greutati sunt multe, iar uneori nu ajung bani nici macar pentru a cumpara produse alimentare sau scutece pentru cei mici. Ba mai mult, sotii impart un scaun cu rotile, pentru a putea merge la plimbare cu copiii.
Marin ANDRONACHE: “Trebuie sa iau mereu caruciorul sotiei ca sa ducem fata la gradinita, sa o aduc acasa, ca sa ne plimbam. Eu ca sa ies la plimbare cu caruciorul de mana este foarte greu, cu fata in brate.”
Impresionata de povestea celor doi, o jurnalista de la centrul media pentru tineri a realizat un film documentar despre viata sotilor, traind mai bine de patru luni cu ei.