In acest an, sarbatorile pascale inseamna pentru cetatenii ucraineni dor amar si durere in suflet. Fortati de razboi, acestia sunt nevoiti sa sarbatoreasca Pastele departe de casa si de oamenii dragi. Desi au avut o masa de sarbatoare, cu oua rosii si cozonaci, ucrainenii refugiati la noi nu-si doresc decat ca cei ramasi acasa, in Ucraina, sa supravietuiasca, iar in lume sa fie din nou pace.
"- Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!"
“Pace, pace pe pamant.”
In acest an, pentru cetatenii ucraineni cazati la centrul pentru refugiati din cadrul unui fost cinematograf din capitala Pastele a aratat altfel. Desi au avut parte de toate bucatele traditionale, sarbatoare a avut un gust amar.
Tamila, REFUGIAT: “Este trist, din cauza la ceea ce s-a intamplat ieri in Odesa. Pentru noi este dureros. Dar sarbatoarea e sarbatoare. Noi vrem putina bucurie macar. Datorita centrului vostru, voluntarilor, noi am primit cozonaci. Ieri preotul a facut o slujba si ne-a sfintit bucatele. Ne-a daruit sarbatoare.”
Tamila ne-a povestit ca in fiecare an pregatea o masa de sarbatoare cu oua rosii, cozonaci, si cu toate rudele adunate in ziua de Paste. Astazi insa, sotul ei, ramas sa lupte pentru pace in tara lor, a sarbatorit singur, inconjurat doar de sunetele bombardamentelor.
Tamila, REFUGIAT: "El a vopsit ieri oua. Iata, sotul singur, fiind in Odesa, a vopsit oua."
In alta sala din cadrul centrului pentru refugiati am intalnit o moldoveanca, care a trait in Odesa in ultimii 17 ani. Femeia spune ca pastreaza cu sfintenie toate traditiile invatate de la bunici.
“- Diminesta, la ora cinci m-am trezit, m-am dus la biserica. Am sfintit cozonacii, ouale.”
Sufletul insa, nu se poate bucura de aceasta zi speciala pentru crestinii ortodocsi. Cei doi feciori ai femeii au ramas in Ucraina, iar tot ce isi doreste acum, este sa ii stie vii.
“- Ce va doriti in aceasta zi?
- Liniste, sanatate, sa fim toti impreuna, copiii cu parintii.”
Daca unii au ales sa isi petreaca ziua in liniste, in coltisorul lor din cadrul centrului, altii au preferat sa mediteze sub cerul senin. Aceasta femeie ne-a povestit ca atunci cand a fugit de invadatorii rusi, a fost lovita cu o pusca in cap. Spune ca inca o doare locul afectat, dar mai apasatoare este durerea din suflet.
“Toti ne felicita cu Invierea Domnului, toti se bucura, dar uite cum s-a intamplat tot in viata asta.
- Am asa o durere in suflet, nu mai pot. Am iesit sa iau o gura de aer.”
Pe o banca, in fata centrului sauvurau din liniste si acesti doi soti. Zgomotul unui automobil vechi, care se asemana mult cu focuri de arma, i-a facut sa tresara si sa isi aminteasca de ororile razboiului din Uraina.
“Vrem sa mergem in Azerbaidjan.
- Cand auzim asa zgomote, desigur ne ingrozim, copiii se tem.”
Primaria capitalei a oferit celor peste 70 de refugiati din cadrul centrului cozonaci si oua rosii si a fost organizata si o liturghie cu ocazia sarbatorilor pascale. Oamenii, recunoscatori pentru grija si suportul oferit, spun ca acum isi doresc doar pace la ei acasa.