Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea in cauza Veronica Ciobanu v. Republica Moldova. Potrivit circumstantelor cauzei, in rezultatul unui acord dintre Guvernul Romaniei si Ministerului Tineretului si Sportului al Republicii Moldova, o suta optzeci de tineri moldoveni, printre care fiul reclamantei, care la momentul desfasurarii evenimentelor avea cincisprezece ani, au fost cazati intr-o tabara de odihna din Romania, situata pe litoralul Marii Negre. Grupul de tineri a fost supravegheat de catre trei angajate ale ministerului, delegate in acest sens.
La 9 iulie 2010, fiul reclamantei, impreuna cu alti patru tineri, trei dintre ei fiind deja majori, s-au indepartat de plaja special amenajata pentru scaldat si au intrat in apa in locul revarsarii bratelor Dunarii in mare. Fiul reclamantei a fost dus de curentii apei si s-a inecat. Corpul acestuia nu a fost gasit.
La 15 septembrie 2010 a fost pornita o urmarire penala pentru neglijenta in serviciu care a provocat decesul unei persoane, conform prevederilor articolului 329 alin. (2) din Codul penal. Cele trei angajate ale ministerului au fost recunoscute in calitate de banuite.
Printr-o ordonanta din 4 martie 2011, procurorul de caz a decis scoaterea persoanelor de sub urmarire penala, notand ca potrivit Regulamentului de tabara adoptat de catre autoritatile romane, scaldatul era permis doar in locurile special amenajate in acest scop, doar in prezenta si sub atenta supraveghere a insotitorilor de grup si doar daca semnalele specifice de pe plajele amenajate si salvamarii permiteau acest lucru. Procurorul a relevat ca potrivit declaratiilor celor trei angajate ale ministerului, ele nu primisera instructiuni cu privire la obligatiile sau sarcinile care urmau a fi indeplinite in tabara. In continuare, el a indicat ca subiectul infractiunii prevazut la art. 329 din Codul penal era ”persoana cu functie de raspundere”, iar angajatele nu ocupau asemenea functii.
Reclamanta a contestat aceasta ordonanta la procurorul ierarhic-superior si ulterior, la judecatorul de instructie, insa fara succes.
Intre timp, la 15 iunie 2011, procurorul de caz a decis clasarea cauzei penale. El s-a bazat pe declaratiile concordante a patru tineri care intrasera in apa impreuna cu fiul reclamantei, care au mentionat ca toti fusesera dusi rapid de curenti, doi dintre ei incercand sa-l ajute pe fiul reclamantei. In plus, pe durata vacantei, regulile de conduita pe plaja erau reamintite in mod constant, inclusiv cu referire la interdictia scaldatului in locuri neautorizate. Procurorul a reiterat motivele prezentate in ordonanta din 4 martie 2011 si a considerat, inter alia, ca decesul fiului reclamantei a survenit in urma imprudentei acestuia si a nerespectarii prevederilor regulamentului taberei cu privire la scaldat, care ii fusese adus la cunostinta. Ordonanta a fost mentinuta de catre procurorul ierarhic-superior si judecatorul de instructie.
Invocand Articolul 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, reclamanta s-a plans in fata Curtii de incalcarea dreptului la viata a fiului sau si de lipsa unei investigatii efective in acest sens.
Curtea a observat ca in prezenta cauza urmarirea penala a fost pornita prompt, iar mai multi martori, inclusiv martori oculari, au fost audiati. Investigatia a permis stabilirea circumstantelor anterioare decesului fiului reclamantei, in momentul in care grupul de tineri a decis sa se scalde intr-un loc neautorizat si tragicul eveniment. Cu toate acestea, investigatia nu a elucidat in mod clar intrebarea, daca a avut loc o supraveghere adecvata a copiilor pe plaja din partea responsabililor de grup in vederea reducerii la minimum a riscului de inec. Investigatia efectuata de catre autoritatile Republicii Moldova nu a stabilit cine trebuia sa asigure supravegherea copiilor in ziua tragediei si nici daca cele trei angajate ale ministerului erau prezente pe plaja in acel moment. Nu a fost elucidata nici eventualitatea nerespectarii de catre fiul reclamantei a unui ordin direct din partea responsabililor care il supravegheau.
Prin urmare, Curtea a considerat ca investigatia efectuata de catre autoritatile nationale nu a fost minutioasa si a constatat ca a avut loc incalcarea Articolului 2 din Conventie sub aspect procedural.
In consecinta, Curtea a acordat reclamantei 12.000 euro pentru prejudiciul moral si 2.000 euro pentru costuri si cheltuieli.
Rezumatul hotararii a fost efectuat de catre Directia agent guvernamental din cadrul Ministerului Justitiei al Republicii Moldova.