Doarme in curtea unui liceu din capitala, iar pentru a castiga o bucata de paine canta in troleibuz la un acordeon vechi, aproape fara clape. Este povestea trista a unei profesoare de muzica, care a ajuns sa traiasca din mila oamenilor. Si pentru ca nu are un adapost, in fiecare noapte doarme pe o patura pe betonul rece. Nu a putut insa sa ne explice clar cum a ajuns sa cerceasca.
O cheama Silvia Ceban si are 55 de ani. Am gasit-o in curtea liceului Gheorghe Asachi. Acordeonul si doua genti pline cu maruntisuri este singura avere pe care o are. Vocea puternica si un usor accent romanesc tradeaza o femeie care a muncit nu oriunde.
Muzica o ajuta sa supravietuiasca zi de zi si sa-si castige bucata de paine. Nu se plange pe viata.
Femeia spune ca este divortata, are un fiu si o fiica, iar pana 1995 a locuit la Vadul lui Isac, apoi a plecat in Crimeea la sora ei. S-a intors in Moldova in 2011, dupa fiul care ar fi stabilit in Belgia si venise sa-si vada tatal. Pe fecior nu l-a gasit, iar din lipsa de bani, nu a putut sa se intoarca inapoi. Asa ca a lucrat pe unde a apucat si a dormit tot asa.
Recent insa a suferit un accident, a fost lovita de o masina si are o fractura la picior, care inca nu s-a vindecat. Asa ca nu mai poate munci, de aceea unica sursa de existenta este acordeonul stricat.
Doarme sub cerul liber, iar unica alinare este un aparat de radio pe care-l tine sub cap. Recunoaste – consuma alcool.
Acum unicul lucru pe care si-l doreste este sa reia legatura cu fiica sa care locuieste in Crimeea. Femeia spera ca aceasta ii va trimite bani si va merge si ea acolo. Nu inainte de a-si perfecta actele pe care spune ca le-a pierdut.