Dupa un deceniu de durere, parintii lui Valeriu Boboc, tanarul snopit in bataie in Piata Marii Adunari Nationale, in noaptea de sapte spre opt aprile 2009, asteapta rezultatul dosarului de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Ei spera ca statul, si nu un singur om sa fie pedepsit pentru cele intamplate. De zece ani Valeriu este vizitat la cimitir, unde i se aduc fori si i se povesteste despre cum respira tara.
Zece ani la rand pasii Alei Boboc tin drumul spre cimitirul din Bubuieci cel putin o data pe luna. La bratul sotului sau singura, femeia vine in ospetie la fiul Valeriu. Sta minute sau chiar ore in sir fata-n fata... nu cu Valeriu, ci cu crucea care-i tine loc.
Ala BOBOC: ”Ii mai spun si eu ce se mai intampla. Imi cer scuze de multe ori. Ma simt si eu vinovata ca au trecut atatea ani si nimic nu s-a facut.”
De fiecare data ia flori, asa cum obisnuia Valeriu sa-i calce pragul. Acum a venit cu cateva fire de narcise, pe care le-a insirat atent pe mormant.
Ala BOBOC: “Il pomenim si noi cu flori cu cate o candela de fiecare data.” (078) 03:50 -”Undeva poate ma aude. E o liniste cand crezi ca ceva este undeva si ma aude, cred in asta.”
De la moartea lui Valeriu, in cimitir s-au schimbat multe. Liliacul de la capataiul mormantului s-a facut mare, cruci s-au mai adaugat, in tara insa, mai toate au ramas la fel, spune femeia.
Ala BOBOC: ”In acesti zece ani a fost numai o lupta pentru putere intre partide, fiecare isi apara interesele, ambitiile. Pentru stat nu s-a schimbat prea mult de atunci.”
Regretele au ramas si ele, dar si gandul ca totul ar fi putut avea un alt scenariu.
Ala BOBOC: "Atunci poate nu trebuia sa fie acolo, pentru ca a fot totul in zadar. Avem un stat care nu are grija de tineret de tot ce se intampla in tara, sa nu se ajunga la ce s-a ajuns.”
Iar daca Valeriu ar fi ramas in viata, ar fi luat drumul strainatatii, asa cum a facut-o si tatalul lui.
Ala BOBOC: "Cred ca tot undeva peste hotare asa cum pleaca tot tineretul acum. Si atunci el voia sa plece. Si atunci nu vedea aici viitor. -De asta probabil si a mers in piata? -Da. Avea sa fie plecat undeva la lucru, numai nu aici. Acum sunt singura.”
S-a facut mare nu doar liliacul lui Valeriu, dar si fiul sau Dragos care are deja 12 ani. Mult prea mic sa aleaga atunci graul de neghina, Ala Boboc spune ca nepotelul a crescut cu povestea acestei tragedii.
Ala BOBOC: "Ii seamana foarte mult, la caracter si fizic. La noi in casa se vorbea mult. A crescut cu asta, ca tata nu este, ca a fost ucis. Lasam in liniste sa inteleaga singur toate cum a fost.”
Ala Boboc spune ca odata cu trecerea timpului clasa politica vorbeste tot mai putin despre acel 7 aprilie si nici pedepsit nu a mai fost nimeni.
Ala BOBOC: ”Vinovatul este statul. Ca unica persoana au gasit-o, un tap ispasitor si acela a plecat. Fiecare raspunde intr-un fel.”
Anul trecut Curtea Europeana a Drepturilor Omului a inceput examinarea dosarului privind moartea lui Valeriu Boboc, acum familia si avocatii asteapta rezultatul.
Ala BOBOC: ”A fost un dialog, CEDO cu guvernul, cerea ca noi sa recunostem ca statul nu a fost vinovat. -Cine cerea asta? -Statul nostru. -In schimbul la ce? -Ca totul sa ramana asa cum este. Am refuzat.”
Ala Boboc are un vis - o tara in care nepotii ei sa aiba un viitor acasa.
Ala BOBOC: "As dori sa fie liniste. Aranjati toti la locul lor, un loc de lucru sa aiba fiecare, insa nu cred ca degraba sa fie asta.”
Valeriu Boboc s-a stins in noaptea de sapte spre opt aprilie dupa ce a fost snopit in bataie de fortele de ordine in Piata Marii Adunari Nationale, sustin martorii de atunci. Singura persoana condamnata pentru uciderea lui Boboc este politistul Ion Perju. Acesta, insa, a fugit din tara si este dat in cautare generala.