Si-a pierdut ambele maini, dar a gasit in sine o putere enorma de a iubi viata. Este povestea unui tanar de 27 de ani din Chiscareni, pe care un accident suferit in timp ce muncea, l-a lasat inca din clasa a 12-a fara brate. Acum este casatorit, are un copil si si-a deschis o mica afacere. Fabrica pavaj pentru sateni si in felul acesta incearca sa-si indestuleze familia. Cu cei 200 de lei primiti de la stat, ar fi murit de foame, el insa, munceste mult si cinstit ca sa le reuseasca pe toate.
De patru ani, pe vremea asta, Vasile Moraru trebaluieste prin atelierul sau pe care l-a injghebat, cum s-a priceput mai bine, in gradina bunicilor.
Vasile MORARU: “Aici fabricam pavaj pentru curti. Aici sunt uneltele.”
Acolo ii ghideaza pe cei doi consateni care ii sunt ca si angajati. Se pregatesc sa inceapa procesul de fabricare a pavajului.
Eugen RUSICA: “Nu am in alta parte de lucru si m-am angajat aici. El e foarte bravo, unii care au maini nu fac atata.”
Vasile si-a deschis atelierul pentru ca n-a mai suportat sa stea la intretinerea parintilor.
Vasile MORARU: “Am vrut sa am banul meu.”
A cautat informatii, a investit, a riscat, uneori a crezut ca esueaza, dar nu s-a lasat. Tot el este si asistentul multor sateni in ceea ce tine de calculatoare. Apasa tastele cu un pix si manuieste mouse-ul cu picioarele.
Vasile Moraru este eroul reportajelor PRO TV de acum 9 ani. Era in clasa a XII-a cand a mers sa-si ajute niste consateni la balotat paie. Masinaria la care lucra i-a smuls practic mainile.
Atunci, unele visuri I s-au ruinat, altele, insa, au prins contur. Astazi are o familie - anul trecut s-a casatorit, iar acum are si un baietel de patru luni. Marina ii este cel mai mare sprijin. Il intelege si il ajuta in toate.
Marina MORARU, SOTIA: “M-am temut la inceput ca n-o sa reusesc, dar dragostea le invinge pe toate.”
Iar micutul Matei ii da putere si convingerea ca poate mai mult.
Vasile MORARU: “Asa cum tatal meu s-a straduit sa-mi ofere un viitor, asa ii voi construi si eu lui un viitor.”
Protezele pe care a dat o gramada de bani, ii sunt aproape inutile.
"Sunt foarte grele si de multe ori mai mult ma incurca.”
Desi cu greu, cu eforturi imense, Vasile isi isi castiga, totusi, existenta. Daca ar fi ramas la ajutorul statului, ar fi trebuit sa se intretina din... culmea, 200 de lei pe luna cat constituie pensia de invaliditate.
Ion MORARU, TATA: “Nu poti sa faci nimic cu 200 de lei.”
Tatal sau, sofer de microbuz, a batut drumurile ca sa obtina pentru el o indemnizatie mai mare, dar fara rost. Motivul ar fi ca nu are stagiu de munca.
Ion MORARU, TATA: “Ce fel de stagiu de munca sa aiba el, daca accidentul s-a intamplat cand era pe bancile scolii? La ce se gandesc ei?”
Silvia TURCANU, PRIMAR CHISCARENI: “Avem trei persoane in sat care primesc 200 de lei pentru ca nu au stagiu de munca. Este extrem de putin, dar asta e o problema la nivel national. Primaria poate sa-i ajute din fondurile sale?Primaria nu are fonduri.”
Dar Vasile n-are timp sa se puna in poara cu autoritatile. Il asteapta lucrul. Spera sa aiba cat mai multe comenzi la mica lui fabrica si sa-si castige in continuare painea muncita cinstit.