Ocuparea informala si salariile in plic raman o realitate a mediului economic din Republica Moldova. Aceasta se manifesta prin faptul ca aproape fiecare a 4-a persoana din populatia ocupata activeaza informal, perceptiile in societate privind salariile in plic indica asupra a circa 30 la suta din fondul de remunerare a muncii, iar in rezultat veniturile ratate la bugetul public depasesc 7 la suta din PIB, portrivit unei analize Expert Grup.

Motivatiile pentru acest fenomen sunt atat de partea angajatilor (dorinta unui venit curent mai mare, neincrederea cetatenilor in contractul social, perceptia privind calitatea serviciilor publice), cat si de partea firmelor (persistenta numerarului in tranzactii, perceptia costurilor ridicate de conformitate, costuri reduse de neconformitate). Costurile reduse de neconformitate se datoreaza si faptului ca Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM) nu poseda parghii reale de a lupta cu munca informala. Institutia data nu poate efectua controale inopinate si nu poate impune sanctiuni, aceasta fiind inclusiv in contradictie cu conventiile internationale ale Organizatiei Mondiale a Muncii la care Republica Moldova este parte. Astfel, analiza data abordeaza vulnerabilitatile institutionale in contracararea muncii nedeclarate si subdeclarate si ce prevede reforma inspectoratului de stat al muncii aflata in derulare. Totodata, sunt prezentate si recomandari pentru implementarea cu succes si impact a reformei date.

Magnitudinea problemei muncii nedeclarate in Republica Moldova

Economia si ocuparea informala (neobservata) continua sa reprezinte o componenta importanta a economiei moldovenesti. Conform datelor BNS, in anul 2021 numarul populatiei cu un loc de munca informal constituia 192 mii de persoane, ceea ce reprezinta circa 22,8% din populatia ocupata . Pe sectoare economice, cea mai mare parte a populatiei ocupate informal se regaseste in agricultura (61,2% din total ocupare informala) si constructii (22,1% din total ocupare informala), fiind urmate de comert si HoReCa (impreuna formeaza 6,6% din total ocupare informala). Dupa tipul unitatii de productie in care activeaza, cea mai mare parte a populatiei ocupate informal este prezenta in intreprinderile sectorului informal definite ca intreprinderi individuale neinregistrate (fara statut de persoana juridica) cu un numar de 142,9 mii persoane. Deloc de neglijat este si numarul persoanelor care activeaza informal in cadrul unor intreprinderi aferente sectorului formal, unde unitatile economice sunt inregistrate oficial – 47,7 mii persoane.

Figura 1. Populatia ocupata cu un loc de munca informal dupa tipul unitatii de productie, mii persoane

 

Munca nedeclarata reprezinta o deviere de la contractul social cu impact nociv asupra populatiei, firmelor si statului. Pentru a intelege cel mai bine efectele nefaste ale economiei informale este suficient sa consemnam care sunt criteriile statistice  in baza carora persoanele sunt incluse in categoria de sector informal si anume: i) pentru acesti angajati nu se platesc contributii de asigurari sociale, ii) ei nu beneficiaza de concediu anual platit, iii) de asemenea, nu beneficiaza, in caz de boala, de concediu medical platit. Reiesind din aceste caracteristici putem enumera si principalele consecintele negative asociate cu un nivel inalt de economie informala si anume: i) ratarea unor venituri semnificative la buget, ii) lipsa de protectie si asigurare sociala a angajatilor (dreptul la pensie, concediu de maternitate, servicii medicale, indemnizatii in caz de accident de munca, concediu anual platit pe deplin) sau iii) dezvoltarea concurentei neloiale dintre intreprinderi.

Insa fenomenul muncii nedeclarate se extinde mult chiar si peste tot ce inseamna economie informala, iar aceasta se manifesta prin nedeclararea sumei totale a salariului achitat salariatilor sau altfel spus – „salariile in plic”. Datele studiului „Fenomenul economiei si ocuparii informale in contextul pandemiei COVID-19”  releva ca potrivit perceptiilor firmelor, circa o treime din companii practica „salarii in plic”, iar in medie circa 30% din salarii raman nedeclarate. 

Drept rezultat, potrivit estimarilor aceluiasi studiu, in perioada 2015 – 2020 pierderile fiscale generate de economia neobservata au crescut de la 8,9 miliarde lei pana la 15 miliarde lei anual. Raportate la Produsul Intern Brut, pierderile respective au cunoscut un trend ascendent, majorandu-se de la 6,1% in 2015 pana la 7,3% in 2020. Totodata, raportul dintre pierderile fiscale si veniturile fiscale a variat in jurul nivelului de 25%.

Cauzele principale ale muncii nedeclarate si subdeclarate

Reiesind din evaluarile mai multor studii si cercetari efectuate in timp, din perspectiva angajatorilor, nivelul inalt al ocuparii informale din Republica Moldova poate fi explicat si structurat prin prisma urmatorilor factori:

Prezenta semnificativa a numerarului in economie si predispozitia unor firme de comercializare a produselor si prestarea serviciilor fara calcularea si plata TVA;

Perceptia companiilor, in special a IMM-urilor, privind costurile ridicate de conformitate (nivelul inalt de impozitare si tinerea evidentei contabile);

Costuri reduse pentru neconformitate. Sanctiuni aplicabile doar in cazul neexecutarii prescriptiilor emise de Inspectoratul de Stat al Muncii, la care se adauga un mecanism de control slab. Munca subdeclarata este un fenomen dificil de constatat, mai ales in contextul capacitatilor institutionale limitate ale institutie de profil mandatate (Inspectoratul de Stat al Muncii – ISM);

Ponderea mare a sectorului agricol in economie;

Existenta unor instrumente de a fenta cadrul formal, precum patenta in comert;

Limitarile legale aferente numarului maxim de ore de lucru pe care le poate lucra un angajat.

Fenomenul ocuparii informale este stimulat si de o serie de factori care rezulta din perspectiva angajatilor precum: i) dorinta de a dispune de un venit curent mai mare, ii) perceptia negativa vizavi de calitatea serviciilor si beneficiilor care rezulta din incadrarea in sistemul public de asigurari sociale si medicale, iii) acceptarea de a se incadra in activitati cu productivitate foarte scazuta pentru a se mentine la limita de saracie (in special in activitati agricole), dar si iv) moralitatea fiscala redusa, in conditiile in care reactia opiniei publice ramane de regula anemica la fenomenul muncii subdeclarate.

Citeste analiza integrala pe expert-grup.org