Florile si verdeturile pe care le cresc in gradina sunt o sursa de existenta pentru multi pensionari. De cateva saptamani batranii din sate vin in capitala, isi aseaza torbele pe trotuare si stau de dimineata pana seara, astepatand cu rabdare cumparatorii. In felul acesta mai fac un ban, pe langa pensia care nu le ajunge pentru un trai normal.
Matusa Vera se trezeste in fiecare zi la ora 6:00 dimineata, isi umple torba cu ce creste prin gradina si porneste de la Gratiesti spre Chisinau, in speranta ca va face un ban in plus. Desi are 81 ani, femeia spune ca nu are timp de odihna - pensia de o mie de lei nu-i ajunge nici macar pentru medicamente.
“Mancam o gura de paine. La sfarsitul zile strangeti ceva bani?- O gramada de bani. De paine de lapte si o bucatica de branza. Traiti singura? - Singura? - Nu va ajuta nimeni.”
Iar pe mos Mihai l-am suprins cu buchetele de flori de liliac in mana. Astazi vanzarile au mers cam prost, ni s-a plans el. Pe la pranz o parte din flori s-au si ofilit.
“Nu prea, stau de trei ore, am dat cu zece acum dau cu cinci. Eu ma impac cu florile,mai am acolo un trandafir, care ma stimeaza si eu pe il dau buna ziua. Dupa ce se terimina florile ce mai vinde-ti, voi avea pomusoare.”
De cand gradinile oamenilor de la sat s-au umplut de flori si au aparut primele verdeturi, mai multi pensionari vin zi de zi pe strazile din capitala si asteapta ca orasenii sa cumpere macar ceva de la ei. Vizavi de piata de la Ciocana acestia sunt atat de multi – de parca ar avea propria lor piata. Stau in soare ore intregi ca sa vanda ce au adus.
“Lalele frumoasele mele, lale din gradina de la mine, muncesc ca albinuta. Stau si o zi intreba pana vand doua buchete de lileac.”
Multi dintre ei stau pana la ora cand ultimul autobuz se porneste de la Chisinau spre satul din care au venit. Deseori se intampla sa nu vanda marfa, asa ca florile se ofilesc si sunt nevoiti sa le arunce, iar banii le ajung doar pentru a-si plati drumul.
Desi spun ca ar prefera ca la varsta lor sa nu fie nevoiti sa umble pe drumuri, nu vad o alta solutie. Pensia pe care o au nu le ajunge pana luna viitoare. Trecatorii se opresc sa cumpere de la ei – unii pentru ca au incredere in produsele aduse de la tara, altii mai mult din mila.
“Este de casa si este fara nitrati, dar acesta in saci nu stii de unde.”
“Acesta este munca, sa culegi frunze e destul de greu."
Desi mare comert nu fac, pentru ca vand din putinul pe care il au batranii spun ca stau mereu cu frica – nu cumva sa fie alungati de politie, intrucat la Chisinau comertul stradal este interzis.