Ok fara intro, trebuie reactie de la ministerul educatiei si de explicat cum primesc in prezent interpretii licenta.
Intr-o tara cu peste cinci mii de persoane cu deficiente de auz, exista doar 17 interpreti de limbaj mimico-gestual licentiati. Cam asa avorbesc cifrele ce descriu situatia acestui segment, care alcatuieste 0,1 din totalul populatiei. Din interpretii existenti, aproape jumatate sunt la pensie, iar in cativa ani tara noastra risca sa nu mai aiba traducatori pentru ca nu exista o specialitate la care tinerii sa invete acest limbaj.
In Republica Moldova nu exista un program de licenta la care sa se ofere studii de interpret mimico-gestual. Asta in conditiile in care tara vecina, Romania, se poate lauda cu prima facultate de acest timp, deschisa din aceasta toamna.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”Cu cat suntem ramasi in urma fata de tarile din EU? -Cam cu 15-20 de ani.”
”Asociatia nu are dreptul sa le ofere un act confirmativ si legal, ca aceasta cunoaste acest limbaj.”
Autorizati de Ministerul Justitiei avem 17 interpreti, jumatate din ei fiind in capitala. Responsabilii de la Asociatia Surzilor spun ca o buna parte din ei sunt la varsta de pensionare si se tem ca in cativa ani tara noastra se va confrunta cu o lipsa grava de astfel de specialisti. Probleme au aparut inca anul trecut, atunci cand a intrat in vigoare legea prin care televiziunile au fost obligate sa livreze material si pentru persoane surdo-mute.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”Dupa aprobarea acestei legi am ajuns in situatia in care la televiziuni nu avea cine sa mearga sa traduca. Mai nu sub amenintari trebuia asociatia sa trimita interpreti si nu aveam de unde.”
Natalia Babici spune ca dupa destramarea uniunii sovietice, tara noastra a ramas fara o scoala specializata, care sa ofere instruire in acest sens. Cei de la asociatie spun ca au trimis de nenumarate ori demersuri ministerului educatiei pentru a pune in discutie acest subiect.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”Nu am primit nici un raspuns. Doamna Marti m-a telefonat si concret a cata oara ce vrei tu, nu eu, parintii, copiii cu deficiente de auz au intrebari.”
”Noi am ramas rupti, fara manuale, fara limbaj, fara specialisti.”
Daca e sa facem un calcul, celor 17 specialisti licentiati de la noi le-ar reveni cate aproximativ 300 de persoane cu deficiente de auz, din cele cinci mii, despre care vorbesc statisticile. Asta in contextul in care o simpla vizita la medic a unei astfel de persoane are loc doar in prezenta unui interpret.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”Imaginati-va, veniti aici la noi, depuneti cerere, pe care nu o puteti scrie si o scrie interpretul. Interpretul iese cu dvs, va trebuie sa mergeti la clinica nr 7. Deplasarea ocupa undeva 30 de minute. Acolo e rand, mai stati in rand. Intrati la medic, a trecut o ora si. La medic ca interpret ati efectuat serviciul 15 minute. Si ati iesit, iarasi veniti pana ajungeti la locul de munca."
Iar pentru asta sunt remunerati cu copeici, o ora de traducere costa doar 39 de lei. Natalia Babici spune ca in medie, pe luna se aduna aproximativ 23 de ore, asa ca salariul lunar al interpretilor este de 897 de lei.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”In regulamentul de prestare a serviciilor sunt platite numai timpul prestarii serviciilor, adica 15 minute. Dar ai pierdut aproape 2 ore.”
Interpretii raman a fi puntea de legatura intre realitate si cei care au deficiente de auz. Specialistii din domeniu spun ca lipsa lor ar duce la incalcarea drepturilor a 0.1% din populatia tarii.
Natalia BABICI, VICEPRESEDINTE AL ASOCIATIEI SURZILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA: ”Incercati sa va astupati urechile pentru o zi, nu trebuie pe mai mult si nu scoateti nici un cuvant. Aceasta este viata unei persoane care nu aude.”
