În unele sate ale țării, Ziua Internațională a Muncii este sărbătorită prin... muncă! Oamenii au lucrat pe șantiere, prin gospodării sau grădini, prin parcuri sau pe drumurile din sat pe care le-au cârpit sau reparat. Câte persoane, cam atâtea activități. Sătenii au profitat de vremea bună de astăzi și au făcut treaba care nu suferă amânare. Cât despre odihnă? Poate să mai aștepte.
„Vreau să felicit toți muncitorii cu săbătoarea de azi!
- Sărbătoarea e sărbătoare, dar munca nu așteaptă.”
Așa a arătat amiaza de 1 mai în satul Elizaveta, din componența municipiului Bălți, unde mai toată lumea era pusă pe treabă. De exemplu, acești bărbați erau pe șantier și transportau materiale pentru casa pe care o construiesc.
”Alexandru va pune grătarul!”
Iar colegul lor acoperea pereții casei cu tencuială.
„O să fie zile când nu va fi de lucru și ne vom odihni.”
Nu a prea fost timp de răgaz nici în grădinile unor localnici.
„Ia priviți în spatele meu ce este acolo! E de lucru sau nu, pe doi ani înainte îmi ajunge.
- Ies niște trandafiri sălbatici, trebuie de semănat, porumbul.”
„Buruianul crește, nu are sărbătoare.
- Iată mai am încă un pic, să nu dea ploile și să prindă iar.”
Câți oameni, atâtea acitivități. Acești localnici au dedicat ziua unei răstigniri, pe care și-au propus să o repare.
„Cine are să se odihnească să o facă, sunt mai leneși, care sunt la oraș. La sat nu e timp, avem de pus în pământ, lucru împrejurul casei, cine poate sta, decât cei fără griji.”
Între timp, alții au decis să iasă din curtea casei, pentru o baie de soare sau să mai schimbe o vorbă cu alți trecători.
„Noi suntem la pensie, ne odihnim. Dar acei tineri lasă să lucreze, așa cum am lucrat noi.”
„Ne odihnim, că e un pic de sărbătoare azi. Mai stăm la aer curat, ascultăm câte o minciună, parcă mai trece ziua.”
„Dacă e întâi mai nu mai sărbătorim așa ca înainte. Nu e ca atunci când eram noi mai mici.”
Și pe drumuri s-a muncit de zor. Câțiva muncitori au scos pe străzi utilajele pentru a repera porțiuni deteriorate.
„Așa a fost de sus zis, că trebuie să lucrăm.
- Trebuie să muncim. Drumurile trebuie reparate. Sunt stricate.”
Totuși, sunt și oameni ai muncii care și-au propus să sărbătorească așa cum se cuvine. Cu grătare și picnic alături de familie și prieteni.
„Vrem să facem carne la grătar, avem mici și voie bună.”
„E primăvară, vreme bună, se poate de ieșit.”
Schimbăm satul și ajungem în localitățile Corlăteni și Singureni, unde nu prea erau semne de sărbătoare, ci mai degrabă o zi cu vreme numai bună pentru muncit. Se depozitau lemne, se vopseau gardurile și se prășea în grădină.
„Semănăm porumb. S-a încălzit, se poate de toate, și dovleac.”
„Sădim cartofi. Cum să ne odihnim.”
„Este ziua muncii la noi în sat, zi oficială în care se dă posibilitatea să ne vedem de treburile noastre casnice, să lucrăm. Dar și pe deal.”
„Înainte era bine și frumos, ne duceam la paradă, acum nu, acum lucrăm, la fel ca în fiecare zi.”
Și în localitatea care poartă chiar numele acestei sărbători, în traducere din limba rusă - Pervomaisk, accentul a fost pus tot pe muncă. Ce-i drept, acompaniată de muzică. Funcționari publici, localnici și copii au amenajat zone verzi dintr-un parc și au plantat flori.
„Teritoriul să fie frumos, iar cine va trece să se bucure.”
„Este o zi deosebită, mai schimbăm anturajul, ce ține de serviciu, birou, tehnologii. Pe toți de leagă munca, cea de azi aduce culoare și frumusețe.”
„Am decis să venim în centru să facem un pic de salubrizare și curățenie pentru oameni.”
Cei implicați au adăugat că după ce își vor termina planurile se vor aduna în jurul unei mese cu multe bunătăți.
Sărbătoarea de 1 Mai își are originile în protestele muncitorilor din secolul al XIX-lea, pentru condiții mai bune de muncă și un program redus. De-a lungul timpului, sensul ei s-a schimbat, devenind pentru mulți o zi de odihnă. În Republica Moldova, 1 Mai rămâne atât o zi liberă oficială, cât și un simbol al solidarității și al drepturilor angajaților.