Moldovenii nu doar ii imbraca, ci ii si ii incalta pe italieni. Zeci de localnici muncesc de zor la o fabrica de incaltaminte din Obileni, iar pantofii si ghetele sunt toate exportate in Europa. Desi au dat cu sapa pana acum, de cand s-a deschis fabrica oamenii sunt bucurosi ca nu sunt nevoiti sa plece la munca peste hotare. Le place si salariul, dar si faptul ca italienii ii iau si ii duc acasa in fiecare zi.
”-Facem papucelul care intra in ciubota. ”
”-Punem sireturi.”
”-Coasem blana, la captuseala. Incaltaminte femeiasca, pentru munte."
”-Aici le intindem, dupa ce le curatim, le punem talpile, le intindem.”
”-Taiem talpa si merg mai departe la lucrare, la cusut. E greu? Nu, e usor.”
”-Punem captuseala la incaltaminte. -Ce fel de incaltaminte o sa iasa? - Cizme femeiesti.”
Speranta STATE, REPORTER PRO TV: ”Pana a ajunge in cutie, la aceasta pereche de ghete de munte pentru femei s-a muncit in jur de o ora. Sunt peste 100 de muncitori in aceasta sectie, iar directorul de productie spune ca cea mai dificila si responsabila operatie este anume aici.”
”-Operatia se numeste la pipeta. Talpa e aparte si fac unirea, eu fac prima cusatura, doamna-a doua. E complicat? Cam da.”
”-Lucrul calitativ se controleaza ata, cusutura, ne uitam de la zero. Verificati pe fiecare in parte? Da.”
Nelson BRACALENTE, DIRECTOR DE PRODUCTIE: ”-Lucrul e foarte foarte greu, e important ca incaltaminta sa fie bine. E posibil sa intoarca, e foarte foarte greu.”
Intr-o alta sectie se munceste intens la incaltaminte pentru constructii.
”-Punem pentru sireturi la adidasi.”
”-Desenam formele pentru incaltaminte.”
”-Coasem la 2 ace. Eu asta, impreuna la sireturi. Cu atentie."
”-Indoiem staiful. Iese asa rotund, la forma. Cam in modul asta, mai usor sa vina la cusut. Cand pune talpa sa fie o forma mai buna. Nu-i lucru greu, nu-i la tarait piatra.”
”-Unesc botul la papuc. Cu sentimente foarte bune, trebuie sa muncim sa facem un ban, traim la tara, dar totul trebuie cumparat. O copeica in plus nu strica.”
”-Facem curatenie la incaltaminte, partea finala. Ramane de imperecheat perechile si de pus talpile. Va place sa munciti aici? Foarte tare."
De cand s-a deschis, fabrica de la Obileni a devenit pentru localnicii din satele din apropiere o sansa de a ramane acasa, alaturi de familie.
”-Daca n-ati fi lucrat aici, unde ati fi lucrat? La moscova, era mai platit acolo. Am revenit, am aflat ca s-a deschis fabrica si m-am oprit aici.”
”-Ne simtim bine pt ca este de lucru, suntem langa familie acasa."
"-Am 9 luni. -Inainte de asta unde ati muncit? Nicaieri. Daca nu ati fi muncit aici? As fi plecat peste hotare."
”-De unde sunteti? Din Obileni. Am ajuns la asa conditie sa ma opresc in sat, langa copii, familie. Ce salariu aveti? 3000. Daca n-ati fi muncit aici, unde? As fi mers in cautarea lucrului. Unde? Nu pot spune.”
”-Suntem aproape de casa, de familie. Daca n-ati fi muncit aici, unde? Peste hotare cred ca.”
"-Salariul curat 2900. Inainte de asta unde ati lucrat? Peste hotare. M-am oprit acasa ca am familie, am copil. As dori sa stau langa copil."
Mai ales ca, spun oamenii, si salariile le convin.
”-De cat timp munciti? Un an de zile. Ce salariu? 3400-3500, depinde de incaltaminte.”
Si desi pana acum au muncit pe camp, unii spun ca se descurca de minune cu masina de cusut, care e mai usor de manuit decat sapa.
”-De cat timp munciti? Am anul in iulie. Oleaca s-o ridicat salariu. Ce salariu? Am primit 4800 la mana. Ati inceput cu? 2700. Din ce sat? Cataleni. Unde munceati inainte? Am lucrat la un om avea sera. Cresteam rosii. Da acum? Coasem adidasi, pantofi.”
”-Am lucrat in agricultura, la prasit. Praseam pe camp. Cat castigati atunci? Cat... mai putin, numaidecat ca mai putin. Pentru sat e bun, la oras trebuie de platit gazda, da la noi e bun.”
”-De cat timp lucrati aici? De o luna. Inainte de asta unde ati lucrat? Pe acasa cu pamant. E greu sa treci de la munca de camp la incaltaminte? Cam nu prea. La camp e mai greu decat aici, acolo cu sapa, aici e usurinta. Va place? Da. Mai usor, mai bine.”
”-Inainte de asta unde ati muncit? Acasa la cota, prin soare ne duceam cu ziua. Acuma ca s-a deschis aici, e mai usor.”
Tot procesul este atent supravegheat de un tehnician italian, care are grija ca totul sa mearga fara cusur.
Nelson BRACALENTE, DIRECTOR DE PRODUCTIE: ”Ajut muncitorii pentru a invata, a organiza linia, cusut, calitate. E usor sa muncesti cu cei din Moldova? Nu, e foarte bine. De ce ati ales Moldova? E una zona, natiune bine. Nu este fabrica, nu este concurenta. Unde ati invatat limba romana? Am lucrat 10 ani in Romania.”
De cum se incheie ziua de munca, toata lumea face coada la poarta, unde asteapta deja transportul spre casa.
"-Sunt locuri de munca, muncim. -De unde sunteti? - Nemteni. Este transport ne duce, ne aduce. Inainte de asta unde lucrati? N-am lucrat nicaieri.”
”-Transportu-i gratuit, nu platim nimic. E bine sa mai deschida, sa nu se duca tot tineretul la oras, sa stea si acasa.”
"-Avem transport, vine dimineata ne ia, seara ne duce inapoi acasa."
Directorul fabricii afirma ca are peste 200 de angajati si ar mai avea nevoie de inca 600.
Andrei HOLBAN, DIRECTOR FABRICA: ”De unde ii gasiti? Lucram cu 13 localitati din lunca prutului, avem cereri f multe, oamenii depun cerere. Luam cate 5-6 persoane pe saptamana. Ce calitati cautati? Nu cautam calitati. Noua ne trebuie brate de munca.800 cereru care stau in rand.”
Fabrica de la Obileni a fost deschisa de investitori italieni in urma cu un an. Acum moldovenii au comenzi pentru aproape 400 de modele de incaltaminte. Toate vor fi exportate in Romania, Marea Britanie, Italia sau Germania.
Andrei HOLBAN, DIRECTOR FABRICA: ”Ce spun ei, cum sunt moldovenii ca muncitori? Noi trebuie sa-i pregatim, dupa aia sa ii punem la munca. Cat dureaza? Dureaza. Moldovenii nostri sunt foarte straduitori.”