Isi vad parintii de la distanta, o data pe saptamana, iar revederile scurte sunt dureroase. Nu se ating si isi dau imbratisari imaginare. In rest, raman cu dorul si cu speranta ca intr-o buna zi, cosmarul adus de pandemie se va incheia. Este povestea a doua fetite care traiesc de trei luni separat de mama si de tata care sunt medici. La fel o duc copiii a sute de doctori din tara noastra care au ales sa faca acest sacrificiu pentru ca sa poata trata in continuare pacienti. 

Alexandru si Tatiana si-au vizitat astazi cele doua fiice, asa cum fac o data pe saptamana. Scena este de fiecare data la fel de dureroasa.  

La 10 ani Catalina intelege ca trebuie sa stea deoparte de parinti si sa rabde, dar sora ei mai mica, Raluca nu pricepe inca, la cei patru ani ai sai, de ce mama si tata stau de fiecare data la cativa de metri de ea si nu o cuprind.  

Ca sa se poata vedea mai bine s-au sunat pe Viber, fiind la doar cativa pasi unii de altii.  

De trei luni, aceasta e singura modalitate prin care ei se unesc si sunt din nou o familie, aproape ca-n vremurile bune – o intalnire pe care toti o asteapta cu dor. Desi, obosit dupa tura de noapte, Alexandru s-a grabit sa-si vada fiicele.  

Alexandru BOTIZATU, SEFUL DEPARTAMENTULUI TERAPIE INTENSIVA, SCR: "Ne straduim sa nu ne gandim mult la asta, fiindca deranjeaza, e dureros. Am vrut sa crestem copii mari, sa ne bucuram, ei!"

Tatiana BOTIZATU, MEDIC OTORINOLARINGOLOG: "Incercam sa ne adaptam situatiei, incercam cat mai de sa comunicam cu ei. Tatal le lipseste foarte mult, chiar de la inceputul pandemiei, fiind in linia cea dintai.“

Alexandru Botizatu este seful unei sectii de Terapie Intensiva de la Spitalul Republican, iar Tatiana este si ea doctor in alta institutie. Pentru ca sistemul medical are atat de multa nevoie de ei acum, au facut cel mare sacrificiu care putea fi – s-au despartit de copii. I-au adus la o matusa, la Orhei.  

Alexandru BOTIZATU, SEFUL DEPARTAMENTULUI TERAPIE INTENSIVA, SCR: "Inainte asteptam weekendul sa ne bucuram cu familia. Acum din doua aspecte, le vezi, dar te intorci trist.”

Aici fetele nu duc lipsa de nimic. Au tot ce le trebuie, iar parintii le aduc saptamanal pungi cu produse si jucarii.

Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: “Sambata sau duminica, familia Botizatu vine in vizita la fete. De data aceasta le-au adus dulciuri, papusi si cola, asta si-au dorit pentru a se rasfata un pic.“

Doar ei le lipsesc. Intr-o zi in care tata era la munca, Catalina n-a mai rabdat pana sambata si i-a scris o scrisoare.  

Catalina BOTIZATU, ELEVA:"Ca imi este foarte dor de el si ca vreau sa se intoarca acasa. Acest coronavirus sa dispara cat mai repede si sa nu mai existe." 

Valeriu si Svetlana, cei care le ingrijesc pe fete, incearca sa le ajute sa treaca mai usor peste aceasta perioada. O fac asa cum pot ei.

Le distreaza, le pregatesc piscina din curte, le modeleaza forme din plastilina...dar nu le pot inlocui parintii.    

Svetlana CIOBANU, RUDA: "Ii aud cand imi spun imi e dor de mama si sunt cuprinsa ca o mama. Iata asa imi face si imi spune “Imi e dor de mama"

Si toate astea pentru ca Alexandru si sotia sa sa poata sa-si tina fetele departe de riscul de a se infecta, dar in acelasi timp sa se dedice celor care ii asteapta pe patul de spital si care la randul lor sunt asteptati de cineva acasa.  

Alexandru BOTIZATU, SEFUL DEPARTAMENTULUI TERAPIE INTENSIVA, SCR:  "S-a facut o prapastie intre medici si societate, nu mai suntem suparati pe oameni.  In fiecare zi incepem lucru cu pacienti in stare foarte grava si ne uitam in a doua jumatate a zilei inca 300 de cazuri de infectare si stim ca 20 vor ajunge la noi la terapie intensiva.”  

Intalnirea a durat mai putin de jumatate de ora, iar Catalina si Raluca si-au vazut din nou parintii plecand. Ele sunt cele care asteapta poate mai mult decat oricine ca acest calvar adus de pandemie sa se incheie pentru ca sa poata din nou sa-i imbratiseze pe mama si pe tata.