Ce faci când vrei să renunți? Ei bine nu lași mâinile jos, ci continui, negreșit și neobosit, indiferent de ce îți oferă sau rezervă viața. Asta spune Vasile Moraru, un om care știe ce înseamnă greul. Avea 18 ani când a rămas fără ambele brațe, în urma unui accident la locul de muncă. A învățat totul din nou, să mănânce, să scrie, să șofeze, să trăiască. Astăzi, Vasile are o afacere în localitate, oferă loc de muncă și pentru alții, iar mândria lui cea mare este familia sa, soția și cei trei copii, care îi sunt alături și îl susțin.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR:„Nu cred că m-am schimbat, cum am fost înainte bun, așa și am rămas, bun.”
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Oamenii trebuie să-și dorească, să vrea să facă. Eu mereu am vrut, și fac și la moment.”
Vasile Moraru are 36 de ani, este căsătorit, are trei copii și o afacere care oferă locuri de muncă, în satul Chișcăreni, raionul Sângerei.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Din 2011 ne ocupăm cu producerea de pavaj”.
Viața nu a fost blândă cu el. Era în clasa a 12-a când, în timp ce își ajuta niște consăteni la balotat paie, mașina i-a smuls ambele brațe.
M-a tras, au venit băieții, mi-ai legat mâinile.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Eram un tânăr care muncea, singur îmi făceam banii. În 2008, pe 14 februarie am rămas fără ambele mâini. Foarte greu mi-a fost primii doi ani. Mult m-a ajutat părinții și fratele în tot acest timp. ”Fii tare, viața e înainte, noi te vom ajuta, mereu vom fi lângă tine.” și încet-încet am depășit.”
Nu înainte de a o lua de la capăt și a învăța totul din nou. Să mănânce, să scrie...
Când scriam de pe calculator, luam un creion în gură și apăsam pe tastă. Iar la telefon cu nasul, a fost greu, dar m-am acomodat.
Telefonul e mâinile.
La doar 18 ani, a luat practic viața de la zero. Nu s-a dat bătut și nici nu s-a închis în casă să își plângă de milă. Și-a continuat studiile și activitățile și s-a înconjurat de oameni, în ciuda stigmatizării pe care a inevitabil a întâlnit-o.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Îmi era rușine când alții arătau că sunt fără mâini, dar am depășit.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Colegii nu m-au dat deoparte. Toți eram prietenoși.”
„Am învățat să folosesc calculatorul cu picioarele. Am început să ies, să joc fotbal. Încă mă dureau umerii după ce mi-au smuls mâinile. Mi-am spus în gând că nu voi mai fi cum am fost, nu voi mai putea face ce făceam. Mă gândeam că nu voi putea niciodată să merg la volan.”
Și la acest capitol a reușit...
Apăsăm pe ambreiaj și pornim cu cheia.
Cum manevrați volanul?
- Cu umărul.
A fost mereu un om activ și independent, iar într-o noapte i-a venit ideea să își deschidă o mică afacere.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Mi-am zis că trebuie să fac ceva, nu pot sta toată viața. Să aștept. M-am trezit la ora 1 noaptea și am pornit calculator, căutam informație cum să produc pavaj.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Încet, încet, în primul an am cupărat mai puține forme, apoi am avut comenzi de pavaj și ne-am extins.”
Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: „Afacerea lui Vasile se desfășoară în curtea casei bunicilor lui. În acest atelier, alături de angajații săi reușește să creeze zece tipuri de pavaj, iar clienți îi sunt localnicii din sat, cei din preajmă, dar și companii de la Chișinău.”
„E un băiat harnic și descurcăreț. Ce ne roaga aia facem. Salariul dă, neapărat, fără salariu nu lucrează nimeni. Trebuie să ne străduim, putem ajunge departe, chiar și prin greutăți mari. ”
Ne oferă sfaturi bune.
Chiar dacă munca îi aduce satisfacție, adevărata răsplată îl așteaptă în fiecare seară acasă: soția, cele două fete și băiatul cel mare, Matei.
Matei MORARU, FIUL: „Am două surori, Anghina și Anastasia.”
Pe Marina, soția lui, o cunoaște de pe vremea când mergeau la aceeași școală. De 5 ani ea îi este asistent personal lui Vasile și îngrijește de casă și familie.
Marina MORARU, SOȚIA: „Avem încredere unul în altul, ne susținem, ne ajutăm. Da sunt lucruri pe care el nu le poate face fizic, dar când este o problemă pe care trebuie să o rezolvăm mă ajută cu sfaturi.”
Înțelegerea, dragostea și respectul.
Trebuie să muncim, să le oferim un viitor așa cum ni l-au dat părinții noștri.
Să mărim activitatea și să avem cât mai multe comenzi.
Vasile este un exemplu de curaj, încredere, rezistență, ambiție și optimism, iar povestea lui nu este doar a lui. Din ea poate învăța oricine a primit o lovitură dură de la viață și se simte descurajat.
Vasile MORARU, ANTREPRENOR: „Vreau să le spun să fie tari, să meargă înainte.”
Aveți o casă frumoasă!
- Da e de la părinți, ei au muncit, eu nu prea am putut să îi ajut. Văd că totul e aranjat.
- Da, mama și soția fac tot.
Tata a decedat acum doi ani, am rămas cu mama.
Marina MORARU, SOȚIA: „ Nu îmi vine a crede pentru că așa de repede a trecut. Zece ani e mult timp, dar cumva nu s-au simțit.
Ne-am maturizat, am devenit mai încrezători, mai serioși. Pe atunci aveam câte 20 de ani, acum gândirea e altfel, ne gândim la copii.”