La aproape 80 de ani de la inceperea valului de deportari in Siberia, urmarile tragediei par si acum vii in mintea multor oameni. Este si cazul Elenei, o femeie care a trait fiorii deportarilor prin ochii si povestile mamei, luata cu forta de acasa la doar 11 ani. In ziua in care Europa comemoreaza victimele nazismului si comunismului, aceasta a primit dosarul deportarii familiei sale.
“Mama mea, aici Varvara sora cea mai mare si Maria Stircu si bunica mea Elena Starcu.”
Aceasta e una din fotografiile familiei Stircu facute in Siberia, dupa ce a fost deportata din Basarabia. Elena Gidilica isi priveste nopti la rand mama, matusile si bunica. Unchiul lipseste, e cel pe care chinurile Siberiei l-a rapus in scurt timp.
Elena GIDILICA: ”Calaii inarmati au venit si au batut la usa buncii mele. I-au spus ca in cateva zile sa isi ia strictul necesar ca vor fi dusi. Din blidar a luat patru linguri, s-a gandit la copiii ei.”
Chiar de Ziua europeana de comemorare a victimelor nazismului si comunismului, Elena a fost chemata la Ministerul de Interne pentru a face cunostinta cu dosarul deportarii mamei sale, dupa ce anterior a solicitat acest lucru.
Elena GIDILICA: ”L-am luat de la prima fila si l-am citit pana la cea de la urma. Este spus ca pe nedrept a fost deportata si a indurat aceste chinuri ale Siberiei.”
Femeia spune ca istoriile povestite de cei intorsi din Siberia, in soapta, pe cuptorul bunicii, i-a marcat copilaria. Se trage dintr-o familie de oameni gospodari, iar harnicia a fost cea care i-a semnat sentinta.
Elena GIDILICA: ”Ii spuneam mama, eu am facut facultatea, dar tu universitatea vietii. Nu pot pune semnul egal intre diploma mea si a dumitale. A dumitale e mult mai presus.”
Acolo, din cei cinci membri ai familiei au ramas doar patru, iar traiul le-a fost la limita existentei.
Elena GIDILICA: ”Mergeau pe campuri si mancau corji de copac, faceau ceai. Cu corji de cartof faceau o fiertura. Nimeni nu a crezut ca vor ramane in viata. Doua saptamani au fost de clavar, in vagoane de vite. Ii hraneau cu scrumbie sarata si nu le dadeau apa.”
Revenita din Siberia, familia s-a izbit de mai multe obstacole. Averea i-a fost risipita, iar intre peretii casei se desfasurau diverse activitati.
Elena GIDILICA: ”Era scoala, era o fierarie si era biblioteca. 00:40 Traia in casa parintilor ei, dar lunar platea la sovetul satesc 15 ruble. Din casa a fost luat tot. Se ducea la institutia veterinara si vedea mobilierul facut de tatal ei.”
Lucrul cel mai cutremurator l-au aflat mai tarziu. Familia nu era din start pe lista celor ce urmau sa fie deportati. Numele lor a fost schimbat de altii cu pretul unui covor.
Elena GIDILICA: "Au dus cate ceva si au fost scosi din lista, iar bunica mea a fost introdusa ultima.”
Familia originara din Chirileni, Ungheni a renascut in timp, iar acum una din stranepotii celei care a vazut cu ochii sai calvarul deportarilor in Siberia, este o avocata de succes in SUA.
Ziua europeana a comemorarii victimelor stalinismului si nazismului este marcata din 2008, la decizia Parlamentului European. Tot astazi se implinesc 79 de ani de la incheierea pactului secret Ribbentrop-Molotov, care a permis ocuparea teritoriilor romanesti de catre Uniunea Sovietica.