Mariana Toderenciuc isi daruieste timpul, fortele si prietenia animalelor. De 11 ani aduna de pe drumuri caini alungati de acasa, loviti de masini sau de cruzimea stapanilor, ii trateaza, ii ingrijeste si le da sansa de a supravietui - VIDEO

Umka este la azilul din Milestii Mici de 6 luni. Acum are in fiecare zi mancare pe saturate, un loc unde sa stea in siguranta si ceea ce nu a avut niciodata inainte de a ajunge aici – mangaierea unei maini de om. 

Mariana stie ca ii place si ii ofera caldura ei din plin. A gasit-o acum cateva luni pe un drum de langa Ialoveni. A cules-o de pe jos, nestiind daca va mai trai sau nu. 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Eu mergeam acasa cu masina si cu coada ochiului am vazut ca ceva zace pe marginea drumului. Am trecut si ma gandesc „este un caine lovit”, zic nu, ma intorc inapoi sa vad daca e vie. M-am intors inapoi, m-am apropiat de ea si cand m-am uitat, labutelele erau in toate partile intoarse, lucrau numai ochii, niste ochi jalnici, ca mie mi-au dat lacrimile si eu am luat-o in brate, deodata in masina, am intors masina si la renghen. Iata asa a nimerit Umka la mine.” 

Aici, Umka a primit tratament si, la propriu, zile de trait. Mariana i-a turnat medicamentele in gura, a bandajat-o si a pus-o pe picioare. I-a dat un nume si o viata noua, asa cum Umka, abandonata si haituita pe drumuri, nu a avut pana atunci. 

Iulia DELIU, REPORTER PRO TV:„Fiecare caiine de aici are propria poveste de viata, povesti mai putin fericite din pacate. Acum insa, datorita Marianei fiecare are un adapost, hrana, iar cel mai important multa dragoste”

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Pe ea am luat-o mai tarziu fiindca am vazut-o pe stapana si intreb „ce mai face Baghira?”, iar ea imi sune „ne-am saturat de ea si vrem sa o ucidem”... si am luat-o la mine, am lecuit-o, am hranit-o si acum este o dolofana frumoasa”

„In 2011 l-am luat cu noi aici la casa pentru ca el era unicul care a supravietuit din fratii lui... si pe surioara am vrut sa o luam, dar nu i-a mers surioarei.”

„Acestia au nimerit la mine de doua saptamani... A patra oara salvez cainisorii ei.”

Mariana Toderenciuc isi dedica timpul si fortele acestor caini pentru ca stie ca daca nu ar face-o ea, ar fi pierduti. In Moldova nu exista servicii de felul acesta, iar cainii abandonati umplu strazile oraselor. Ea este de profesie pedagog-psiholog. A lucrat mai bine de 20 de ani ca instructoare de fitness, iar in ultimii 11 ani face voluntariat, activitate care ii ocupa practic tot timpul.

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Eu de nu as fi la volan, de as merge cu microbuzul la mine nu ar fi atatia caini... animalutul cela este fericita ca a nimerit la mine pentru ca eu stiu ca lui la mine o sa-i fie bine.”

Acum in azilul ei sunt peste 30 de caini, iar de-a lungul timpului in jur de 600 de patrupezi au trecut pe aici, fiind salvati de la moarte. 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Fiecare are numele lui... de acum el este bravut.”

Ulterior, spalati, sterilizati si tratati, cainii sunt adoptati de familii din diferite localitati. Inapoi, pe drumuri, nu ajunge niciunul. 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Am asa un caz, am gasit un caine aproape de rasa Curthar,”

„am cautat famile, am gasit o doamna, care m-a sunat si a zis ca a avut un caine exact asa, care a murit si ea a venit la mine, a intrat in casa.”

„Si cainele a venit la ea, a cuprins-o, a sarutat-o... sunt foarte bucuroasa cand nimeresc in familii foarte bune.
 

Pentru cele 10 kg de mancare care reprezinta necesarul zilnic de hrana a patrupezilor, Mariana cheltuie mai bine de 200 lei. Nu a mers sa ceara ajutor autoritatilor, considerand ca nu l-ar primi. 

„ din autoritati nimeni, dar cine? Iata primaria Ialoveni se ocupa cu otrvirea caiinilor. Nu, aici numai cu a noastre puteri... nu putem sa ne uitam la chinurile animalelelor fara stapan”

Iar singurul ajutor vine din donatii. 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Ajutor de la oameni buni care intr-adevar ma stiu bine si au incredere in mine... este foarte rarut, dar ei ma ajuta.”

Ea spune ca prietenii si apropiatii nu ii prea inteleg pasiunea si de multe ori ar fi sfatuit-o sa renunte. 
 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Sunt foarte impotriva toti si probleme sunt mari”

„E un lucru foarte greu grija fata de animale, asta trebuie sa te dai nu doar cu sufletul, dar si cu corpul tau... la mine frigiderul este gol, dar pentru caiine mancare mereu am.”

Din activitatea ei nu are niciun beneficiu si nici nu asteapta. Singura ei rasplata este iubirea neconditionata pe care i-o ofera in schimb animalele - asa cum stiu ele sa o faca. 

Marina TODERENCIUC, VOLUNTARA:„Imi dau ei foarte mare energie si clipe pozitive... noaptea cam latra,”

„ dar ii iubesc la nebunie si ei ma iubesc pentru ca ei simt asta...”

Acum Mariana Toderenciuc cauta cate o familie pentru fiecare dintre cei 35 de caini, in care acestia sa aiba parte de afectiune.