O jurnalista premiata, originara din Chisinau, a scris pentru CNN o marturie emotionanta despre momentul in care si-a vizitat tara natala dupa trei decenii.
Elina Fuhrman (51 de ani) este o apreciata jurnalista si scriitoare, recompensata cu numeroase premii pentru corespondentele sale pentru CNN din timpul razboiului din Afghanistan, dar si pentru cele de la atentatele din New York de pe 11 septembrie. Fuhrman s-a nascut in Uniunea Sovietica si a emigrat in Statele Unite ale Americii in 1989.
Intr-un text emotionant publicat de CNN, jurnalista povesteste despre fuga din Moldova, dar si despre sentimentele care au incercat-o in 2019, cand si-a revizitat tara natala dupa mai bine de 30 de ani. Elina Fuhrman a fugit din Moldova la scurt timp dupa ce a implinit 20 de ani, imediat dupa caderea Zidului Berlinului. „Nu cunosteam pe nimeni. Aveam doar 61 de dolari in buzunar, o valiza mica si dorinta de a fi libera“, noteaza jurnalista.
Decizia de a-si parasi familia a venit dupa ce a fost arestata pentru ca a vandut o fusta din denim. Chiar daca stia ca este un lucru ilegal, tanara avea nevoie de bani pentru mancare. „Cand doi militieni m-au dus la sectie, m-au interogat o zi intreaga si mi-au promis ca-mi vor distruge viata, m-am speriat. O mita m-a eliberat si atunci am stiut ca trebuie sa gasesc o cale de scapare. Am inteles ca odata ce trec dincolo de Cortina de Fier nu mai exista cale de intoarcere“.
Dupa trei ani, in 1992, jurnalista s-a intors in Chisinau pentru a-si vizita parintii, insa o noua experienta trista a facut-o sa se indeparteze si mai mult de locul in care si-a petrecut primii ani de viata. „Uniunea Sovietica nu mai exista, cel putin pe hartie, si am fost suficient de nechibzuita incat sa cred ca asta inseamna ca pot calatori in mod liber, cel putin in Europa de Est, in aceasta lume ce parea noua si curajoasa. La intoarcerea in America, am fost data jos din trenul Chisinau-Bucuresti si retinuta la granita intr-o celula“, scrie jurnalista. „Fata mea draga, nimic nu s-a schimbat“, i-a spus unul dintre politistii de frontiera dupa ce a fost eliberata. Acela a fost momentul in care Elina Fuhrman si-a promis ca nu se va mai intoarce niciodata acasa.
Jurnalista spune ca toata viata s-a straduit sa le explice oamenilor care este tara sa de origine: „Sa spun ca sunt din Rusia nu simteam ca e o declaratie autentica, iar cand spuneam ca am copilarit in Moldova, inevitabil, urmatoarea intrebare era «Unde este tara asta?». Pe masura ce deceniile au trecut, nu mai eram sigura de unde vin. Tara mea nici macar nu era pe harta cand eram mica si in inima mea ma simteam fara patrie. America nu era casa mea, desi mi-am petrecut toata viata de adult in Statele Unite, m-am casatorit aici, mi-am crescut fiicele aici si mi-am trait visul american. Cu toate acestea, o parte din mine a lipsit intptdeauna si nu stiam unde o pot gasi“.
In 2019, jurnalista a primit un mesaj prin care era invitata la reuniunea de liceu si spune ca a-si revizita locul copilariei a fost cea mai indrazneata decizie din viata ei. Unul din colegii ei de liceu i-a scris pe Facebook: „Nu esti curioasa?“. „M-am gandit atunci cum as putea sa ma intorc intr-o tara pe care mi-am sters-o din memorie? Intr-o tara disparuta despre care mi-am tot repetat ca nu ma leaga nimic? La mijlocul anilor ‘90 mi-am adus intreaga familie in SUA, asa ca nu a mai ramas nimeni in Moldova de care sa-mi fie dor. Sa revin in locul unde am fost crescuta a fost infricosator.
Au trecut mai bine de 30 de ani si din ce am citit pe site-urile de stiri, Moldova nu o ducea prea bine. Este una dintre cele mai sarace, cele mai putin vizitate si cele mai instabile politic tari din Europa. Multi oameni o parasesc“. Jurnalista povesteste ca intreaga calatorie s-a simtit extrem de nelinistita, insa odata ce avionul a aterizat si a fost intampinata pe aeroport de fostii colegi, toate temerile i s-au risipit.
Chisinaul nu mai arata deloc asa cum si-l amintea si marturiseste ca s-a simtit ca un turist in propria tara: „Totul s-a transformat – alfabetul, banii, steagul, imbracamintea, panourile. Monolitul gri din amintirile mele s-a evaporat, orasul si oamenii sunt mult colorati. Supermarket-urile si buticurile cu haine au inlocuit magazinele de stat care vindeau propaganda si uniforme. Se construieste peste tot, toata lumea vorbeste la telefoane mobile. Poti cumpara sushi, poti merge la un bar de karaoke si poti manca un burger sau produse de patiserie franceze“.
„Trecutul sovietic de care imi aminteam a ramas doar atat – un mod de viata disparut, o poveste veche sau un film arhivat. Viata si copilaria de care imi amintesc nu mai exista azi. Suntem copiii unei lumi disparute si vom fi intotdeauna legati intre noi de experiente profunde pe care nici macar nu le putem povesti copiilor nostri. Doar noi stim cum este sa crestem indoctrinati cu o ideologie rigida, cum e ca anii nostri de formare sa coincida cu o schimbare politica radicala si ce inseamna sa asistam tacuti la prabusirea singurei lumi pe care am cunoscut-o. Toti am fost crescuti ca tinere sperante comuniste si obligati sa credem ca suntem norocosi sa ne fi nascut in tara cu cea mai fericita copilarie. Suntem ultima generatie crescuta in spatele Cortinei de Fier.
In timp ce ne croiam drumuri spre diferite parti ale lumii, creandu-ne vieti si identitati noi, toti ne-am dat seama ca vom fi pentru totdeauna prinsi intre doua lumi. Dar ce am descoperit intorcandu-ne acasa a fost un sentiment al identitatii colective, o casa in interiorul celuilalt, o casa a copilariei pe care am crezut mult timp ca nu o mai avem. Am ajuns la Chisinau cu o intrebare: ce s-a schimbat mai mult, Moldova sau eu? Nu am stiut cum sa-mi raspund, asa ca mi-am intrebat colegii. Am cazut cu totii de acord ca totul este de nerecunoscut, dar schimbarile orasului nu se pot compara cu schimbarile din interiorul nostru.
In timp ce ne vizitam orasul natal, am fost cuprinsi de sentimentul ca suntem turisti intr-un oras necunoscut, caruia ii descoperim secretele si ii invatam noua istorie, dar cea mai mare schimbare pentru mine a fost ca nu m-am mai simtit fara patrie in inima mea“, incheie jurnalista.