Moldovenii au mers și astăzi la cimitire în a doua zi a Paștelui Blajinilor. Oamenii s-au adunat și astăzi la cimitire, unde au împărțit pomeni și și-au amintit de cei dragi, plecați la cele veșnice. În acest an, mulți au renunțat la mesele întinse printre morminte și au ales să marcheze sărbătoarea acasă.
În satul Peresecina, raionul Orhei, Paștele Blajinilor a adunat familii, rude și prieteni la mormintele celor dragi.
„-Eu am venit la părinți, la căsuța noastră părintească. Și frații, nepoții, cumnații, sunt toți aici grămadă. Și venim și noi cam răruț că suntem departe. Mulțumim că ziua e frumoasă și ține azi cu noi.
-Dar de unde veniți?
-De la Ungheni noi suntem. Ieri am fost la noi la cimitir, azi aici. Ca după putere.”
„Asta e o tradiție rămasă de la părinți. Ne străduim să păstrăm tradițiile în măsura păsibilităților.”
„E un ritual din vechime care se practică de ani și trebuie să-l păstrăm ca pe viitor să rămână această tradiție. Sper și cei mai tineri să ia exemplu. Asta facem noi, părinții noștri.”
„Ne întâlnim rar, viața este scurtă. Suntem departe, lumea pleacă în toate țările, care cum și unde și suntem bucuroși să ne întâlnim toți grămăjoară.”
Pe Zinaida am surprins-o alături de soțul și fiica ei, la mormântul părinților. Totodată, femeia a venit să-i pomenească și pe doi frați de-ai săi, care s-au stins din viață în urmă cu mai puțin de un an.
„M-am trezit cu lacrimi în ochi, e clar faptul că rănile sunt vii și sunt dureroase, dar ne împăcăm cu gândul că viața pe pământ e așa, are început și trebuie să aibă și sfârșit.”
La cimitir vine de ani buni doar cu gânduri bune și câteva preparate simbolice. În schimb, în fiecare an, masa de pomenire este ținută, pe rând, la cineva din familie.
„Noi, neamul nostrul, avem un obicei de ani. Nu venim cu mâncare, băutură. Pe mormânt avem ceea ce se face de obicei: coliva cu ouă roșii și niște prăjituri. Este coliva mea și a fratelui mai mic care trăiește în casa părinților noștri.”
Veronica a venit să-și pomenească fiul, care s-a stins din viață de tânăr, avea doar puțin peste 20 de ani, dar și pe socrul ei, decedat la doar câteva luni după băiat. Femeia spune că nu doar de Paștele Blajinilor trebuie să ne amintim de cei răposați; ea, de exemplu, merge la cimitir o dată pe săptămână.
„Să știți că în fiecare sâmbătă noi cu soțul venim și facem ordine ca la noi acasă. Ne străduim.”
Veronica a ținut, înainte de toate, să aducă flori la cimitir, dar și câteva pomeni simbolice.
„Am adus flori. Am adus coșulețul cu dulciuri și câte un prosop. Așa, simbolic. Și tot simbolic am adus câte o tartinuță și câte un pic de vin, doar ca să pomenim. Nu să stăm de răsfățare, dar ca să stăm frumos.”
Elisa BOLDURATU, REPORTER PRO TV: „Aici, la Peresecina, se practică și o tradiție păstrată mai cu seamă în sate: copiii merg de-a ouălea, iar în schimb primesc dulciuri și ouă.”
„Umblăm de-a ouălea, ne dau bomboane, ouă.”
Totodată, conform tradiției, după ce preotul a rostit numele celor răposați, a cântat „Veșnica pomenire”.
Astăzi este ultima zi în care oamenii marchează Paștele Blajinilor.