Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea in cauza Ialtexgal Aurica S.A. v. Republica Moldova. Cauza vizeaza durata excesiva a procedurilor civile desfasurate in privinta companiei reclamante. Potrivit circumstantelor cauzei, procedurile civile au fost initiate la 28 aprilie 2006 si s-au incheiat la 3 decembrie 2014. Aparent, prima instanta a examinat cauza mai mult de sase ani.
La 20 decembrie 2011 compania reclamanta a depus o actiune in instanta impotriva Ministerului Finantelor in baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, solicitand despagubiri pentru incalcarea dreptului la examinare in termen rezonabil.
Prin decizia sa irevocabila din 18 iulie 2012, Curtea Suprema de Justitie a constatat incalcarea dreptului companiei reclamante la examinarea cauzei in termen rezonabil, acordandu-i despagubiri pentru prejudiciul moral in valoare de 5.000 lei.
In fata Curtii compania reclamanta s-a plans in baza Articolului 6 § 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocand ca durata procedurii in fata primei instante a fost incompatibila cu cerinta ”termenului rezonabil”, precum si in baza Articolului 13 din Conventie, de lipsa unui recurs intern efectiv.
Curtea a notat ca, desi autoritatile nationale au constatat o incalcare a Articolului 6 § 1 din Conventie din cauza duratei excesive a procedurii in fata primei instante si i-au acordat despagubiri pentru prejudiciul moral, cuantumul compensatiei a fost disproportionat si insuficient pentru pierderea statutului de victima, acesta fiind considerabil mai mic in comparatie cu sumele acordate de catre Curte in cazuri similare (a se vedea Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/02, § 70, 15 ianuarie 2008), in care Curtea a acordat reclamantului 3.000 de euro pentru o durata excesiva a procedurilor de peste noua ani.
Din acest motiv si tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea a constatat ca a avut loc o incalcare a Articolului 6 § 1 din Conventie.
Avand in vedere circumstantele cauzei, argumentele partilor si constatarile sale in baza Articolului 6 § 1 din Conventie, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze nici admisibilitatea, nici fondul plangerii in baza Articolului 13 (a se vedea Kaos ‑ GL v.a Turcia, 450 nr. 4982/07, § 65, 22 noiembrie 2016; Ghiulfer Predescu v. Romania, 451 nr. 29751/09, § 67, 27 iunie 2017; Partidul politic ”Patria” si altii v. Republica Moldova, nr. 5113/15 si alte 14 cereri, § 41, 4 august 2020).
In consecinta, Curtea a acordat companiei reclamante 500 de euro pentru prejudiciul moral.
Rezumatul hotararii a fost efectuat de catre Directia agent guvernamental din cadrul Ministerului Justitiei al Republicii Moldova.