O familie din Capriana, Straseni, a ramas pe drumuri cu cinci copii, dupa ce casa i-a fost distrusa de flacari. Cei sapte se inghesuie intr-o anexa de cativa metri patrati din curte, iar printre ei si mezina familiei de doar cinci luni.
Adrian: „-Ce a ars? -Haine, bicicleta Patriciei, camera lui badea. -Acum esti in niste slapi, nu ai o pereche de papuci sau au ars si ei? -Da, a ars tot.”
Purtand in picioare incaltari aduse de oamenii din sat, Adrian, fiul cel mic al familiei Rascoala, alearga multumit prin mahala. Este un norocos, Valeriu si Mihai, fratii mai mari, nu merg la scoala de o saptamana pentru ca nu au cu ce se incalta. Casa cu tot ce aveau in ea le-a fost mistuita de flacari.
Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: „In mai putin de 60 de minute acoperisul celor patru camere s-a facut scrum, asa ca tot ce aveam deasupra capului acum este cerul. Scrum s-a facut si averea adunata o viata. Masa la care copiii isi faceau lectiile sau rola la care se cocea painea.”
„Toata veranda a fost mobila. Masina de spalat aici, noua. -Recent ati platit creditul? -Da...”
„Am copt paine cu trei zile in urma. Cred ca de la rola s-a infierbantat si mocnea, de asta s-a aprins.”
Un scurtcircuit ar fi provocat flacarile care le-au ruinat planurile si i-au facut sa se gandeasca cu frica la viitor, spune Viorica.
„Am luat copiii, m-am dus in deal, plangeam, imi arde tot. Si copiii au inceput a plange, ziceau, mamica, ce facem noi acum, la scoala cum sa ne ducem.”
Au mistuit masina de spalat si frigiderul cumarate din economii, hainele, mobila, dar si doua sute de lei, banii pusi deoparte pentru zile negre.
„Ii lasam in caz ca trebuie pentru ceva, lumina. Stateau cu documentele in dulap.”
Dupa ce a schimbat nenumarate gazde, familia cu cinci copii, a primit casa de la niste rude, iar in schimb aveau grija de gospodarie. Dupa incendiu lumea lor se invarte in cei cativa metri patrati ai anexei de langa casa.
„Aici Patricia cu Adrian. Aici eu cu Mihaela. Ceilalti in camera de alaturea.”
Langa cei doi soti, dar si patru copii, de aproape trei luni isi face loc nou venita in familie – Mihaela. Parintii planificau sa o boteze dupa Pasti, evenimentul insa a fost amanat.
„Mihaele, ce acolo?...”
„Imi spuneati la telefon ca a ars si cada in care-i faceati baie. -Da. A ars vanuta fetei, nu avem in ce o bai.”
„Trei baieti si doua fete. Asa ne-a dat Domnul. -Asta e averea pe care nu o ia nimeni. -Da.”
In aceasta camera familia isi incepe, dar si termina ziua. Aici mananca, dorm, se spala, iar copiii isi fac lectiile. Sotii spun ca muncesc pe branci ca sa le asigure picilor cele necesare, dar nu reusesc. Banii adusi de Petru sunt prea putini pentru a pune ceva deoparte, iar cheltuielile prea mari. Nu se opresc insa a face schitele celui mai mare vis – o casa.
„Sunt foarte scumpe. In jur la 20-10 mii de euro. Noi nu avem asa bani.”
Patricia: „-Cati ani ai? -Doi. -Cum te cheama? -Patricia. -Tata? -Petrea. -Mama? -Vica. -Badea? -Adrian, Valeric, Mihai. -Surioara? -Mihaela.”
Asa isi prezinta Patricia familia, pentru ca la doi ani asta e averea cu care se mandreste. Realitatea lui Adrian, desenata in culori prea mature arata altfel. Din nevoia familiei, piciul si-a cladit propria dorinta.
„-Ce iti doresti? -O casa? -Cum sa fie? -Cald si frumos.”