In Republica Moldova raman tot mai putine asistente medicale. Cele care nu pleaca, lucreaza pentru un salariu care, de cele mai multe ori, le este insuficient si sunt nevoite sa gaseasca inca un post de munca sau sa se descurce cu putinul pe care-l au. In ciuda acestor dificultati, continua sa practice meseria acasa si sa-i invete si pe altii din secretele acesteia, scrie ZdG.md
Fisele de post nu contin toate datele despre activitatea zilnica a asistentelor. Adesea, ceea ce fac ele este marcat pur si simplu cu o bifa si trecut cu vederea. Spun ca, odata cu trecerea timpului, s-au obisnuit sa lucreze „in umbra medicilor”, devenind astfel, asa cum i-au supranumit unii, un fel de ingeri neobservati.
„Cand e un accident masiv, la noi curge sange pe tot coridorul, nu la figurat, ci la propriu”
De 34 de ani, Olga Panteac munceste la Institutul de Medicina Urgenta (IMU). La inceput, a fost asistenta de operatii, apoi asistenta superioara si, de mai bine de 10 ani, este asistenta medicala – sefa a institutiei, avand in subordine 600 de asistenti medicali si 500 de infirmieri.
Isi dorea sa devina asistenta inca din copilarie. Locuia in preajma spitalului din localitate si, in fiecare zi cand iesea la joaca, observa cum treceau pe drum cele doua asistente medicale de serviciu. Isi aminteste ca le idolatriza pe acele femei, pentru ca, in mintea sa de copil, isi imagina ca ele fac lucruri supraomenesti.
Olga Panteac activeaza la Institutul de Medicina Urgenta de 34 de ani
„Cand le vedeam, lasam jocurile si papusile. Alergam in fata lor si le rugam sa ma lase sa le duc geanta. Mergeam efectiv pe urmele pasilor lor. Ma gandeam ca daca le voi duce poseta si le voi calca pe urme, voi deveni si eu asistenta medicala. Pana la urma, asa si a fost”, spune Olga.
Adauga, citandu-i pe altii, ca asistentii medicali sunt un fel de ingeri neobservati – „numai daca ar fi un cronometru, s-ar vedea cate fac intr-o singura tura”.
Puncteaza ca fiecare procedura efectuata de medic este documentata, pe cand ceea ce face asistenta – nu. „Asistenta medicala doar bifeaza ce a facut din ce a fost prescris de medic. Insa lucrul ei este mult mai mare”, mai spune Panteac.
Printre altele, s-a obisnuit si sa lucreze fara un program – „nu poti programa ce se intampla la Urgente”. Nu se mai uita cand vine sau cand pleaca de la serviciu. Dupa ce a incercat de mai multe ori sa-si stabileasca un orar, a inteles ca nu reuseste sa faca nimic din ce isi planifica, pentru ca interveneau numeroase alte lucruri.
„Sigur ca avem ore de lucru, program, sedinte ordinare, dar sunt si din cele extraordinare si in fiecare zi la IMU se face o munca enorma, sunt situatii iesite din comun, pe care noi nu le putem planifica. Daca e un accident masiv, nu e functia mea nemijlocit sa particip la acordarea ajutorului medical, dar ne mobilizam cu totii, fiecare cu partea sa. Eu, de exemplu, am grija ca asistentii medicali sa respecte masurile de profilaxie. Cand e un accident masiv, la noi curge sange pe coridor, nu la figurat, ci la propriu. Trebuie tot timpul sa fie o persoana care sa supravegheze masurile de profilaxie, astfel incat sa nu avem accidente medicale sau contaminari intre asistentii medicali, intre infirmieri, intre medici”, subliniaza Olga Panteac.