Orfanii din Moldova au un acoperis deasupra capului atata timp cat invata. Mai departe, drumul lor intra in ceata. Alocatiile de la stat se opresc, iar un alt sprijin - nu au. In aceasta situatie a ajuns si o tanara de 24 de ani care si-a trait copilaria in internat. Acum a absolvit colegiul, are si un copil in brate si pentru ca i se cere sa iasa din camin nu stie unde sa plece in alta parte decat in strada.
Timp de patru ani, Irina s-a adapostit de ploaie si de necazuri in aceasta camera mica din caminul Colegiului Tehnologic.
Din iunie, de cand a absolvit institutia ar fi trebuit sa plece, dar nu are unde, asa ca sta si acum acolo. Tot de atunci alocatia de orfan de 1600 de lei i-a fost taiata.
“Si din ce bani traiesti? Din alocatia pentru copil de 400 de lei.”
Are noroc de colegi buni care, uneori, isi impart cu ea mancarea adusa de la parinti.
“Cand mai vin fetele cu genti de acasa, imi mai dau si mie niste cartofi sau ceva.”
Irina nu stie ce inseamna sa pleci acasa. De la cinci ani, locuinta i-a fost internatul din Cupcini, unde a ajuns dupa ce tatal ei a murit, iar mama a ajuns la puscarie pentru furt.
„Am gasit-o mai tarziu, om al strazii. Mi-a spus ca nu vrea sa stie de mine.”
Si totusi, cat a fost la internat a fost in siguranta.
„Cand am absolvit internatul, mi-au dat 500 de lei in mana, la fel ca si colegilor mei si ne-au spus: duceti-va! M-am dus la o scoala profesionala ca sa am unde sa traiesc.”
Tot de aceea, dupa scoala profesionala a venit la colegiu. Aici a avut parte de o alta tradare. A legat o relatie de cativa ani cu un baiat, care dupa nasterea copilului, a parasit-o.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: „Pentru tinerii orfani sustinerea statului se incheie in momentul in care ei absolvesc institutiile de invatamant. Mai departe sunt nevoiti sa se descurce pe cont propriu. Dar cum ei nu au niciun alt sprijin, drumul lor in viata este mult mai complicat decat a oricarui alt tanar.”
Nu in zadar, absolventii internatelor fac parte din grupul de risc, cei care pot deveni oamenii ai strazii, victime ale traficantilor sau infractori. Irina, insa, vrea sa mearga pe drumul cel bun. Are de gand sa se mute la un centru maternal, unde e acceptata, fie macar si pentru cateva luni, sa-si dea copilul la cresa si sa-si caute de lucru. Dar si asta e o mare provocare pentru o tanara fara experienta, iar la noi un program de facilitati la angajare pentru tinerii orfani nu exista.
„Eu cred ca o sa ma descurc, pentru ea, pentru ca sa pot sa tin copilul langa mine.”
Pentru ca nu a avut niciodata parte dragostea unui om apropiat, nici mama, nici tata, nici rude, micuta Victoria e singura fiinta din viata ei pe care o poate iubi fara teama de a fi tradata. Iar asta o incurajeaza sa infrunte greutatile.